Municipiul Rădăuți, jud. SV
În noiembrie 1889, atunci când s-a inaugurat calea ferată Dornești-Rădăuți, orașul era presărat cu cinci gări: ”din toată împărăția (regiunea aparținea atunci de Austro-Ungaria – n.n.) numai Viena și Rădăuți aveau câte cinci gări”. Deoarece terenurile pe care urma să treacă noua cale ferată au fost cumpărate de la fiecare proprietar în parte, din interes sau fudulie deținătorii condiționau vânzarea prin construirea unei gări pe terenul lor (trei astfel de cazuri).
Astfel s-a ajuns la situația inedită ca: ”În Rădăuți să existe cinci gări mari și late: prima, la Plop (la Fabrica de Bere și Spirt, 1789 – n.n.), sau cum i s-a mai zis mai târziu La Abator; a doua, la Pușcărie, cam pe unde-i astăzi Imilul (Întreprinderea de Mobilă și Industria Lemnului – n.n.); a treia, Gara Mică (se afla în Piața Unirii, lângă Parcul central – n.n.); a parta, Gara Mare (str. Gării, 3, monument istoric – n.n.), de lângă cimitir și cea de a cincea, la Școala de feșteri (ferșter – regionalism însemnând pădurar, silvicultor – n.n.), unde era cea mai mare fabrică de cherestea din toată împărăția”.
Și ”tot în categoria curiozități feroviare poate fi menționat faptul că principalul cimitir al orașului este tăiat în două de calea ferată”.
Oameni cu scaun la cap și cu capul pe umeri ar fi exploatat aceste note de inedit feroviar în scop turistic. În România însă, autoritățile au desființat traficul CFR Călători din Rădăuți și au închis singura gară rămasă, devenită fără obiectul muncii și pe cale a se ruina.
