1968: Laserul lui Coandă îi ”arde” pe sovietici

(în curs de actualizare; ultima actualizare 13.05.2026)

 

Aviația dă senzația. Mass-mediile au menirea și datoria de a informa corect publicul. Însă a considera litera presei adevăr absolut este în cel mai bun caz o naivitate. Sunt însă și unii care aleg să se prefacă naivi, atunci când ”faptele” sunt în conformitate cu viziunea lor despre lume și fenomene. Cazul de mai jos este un bun exemplu!

 

”Bucla temporală

Dan Seracu

O explicare posibilă a schemelor de genul cursei de avion Rio-Havana (decolare 1946 – aterizare 1992)

Date primare: În anul 1992, pe aeropor­tul din Bogota (Columbia), a aterizat un avion Loockheed Constellation care deco­lase de pe aeroportul din Rio de Janeiro (Brazilia) spre Havana (Cuba) şi care dispă­ruse în mod misterios în timpul zborului. La bord, ţigările fumegau încă, iar cafeaua servită era caldă; avionul nu prezenta murdărie/praf exterior. Din fiinţele umane prezente la bord în momentul decolării nu rămăseseră decât scheletele, fixate cu centu­rile de siguranţă (Sursa: Expres Magazin, 3(129), 13,1993).

Ipoteză: În continuumul spaţiu – timp exista probabil din loc în loc bucle, care în anumite condiţii pot fi străpunse pe direcţia săgeţii.

Obiectele, materialele nevii, pot efectua străpungerea (saltul în timp) aparent fără stricăciuni, practic instantaneu, dar aceasta este fatală fiinţelor vii. Acestea din urmă, în momentul străpungerii, trec instantaneu în nefiinţă, dar procesele de descompunere au loc ca şi când corpurile ar fi continuat depla­sarea pe «ruta» normală.

În aceste condiţii, la reintrarea avionului în continuumul spaţiu-timp, toate obiectele de la bord (inclusiv combustibilul, motoa­rele etc.) erau în aceeaşi stare ca la stră­pungere şi ieşire, dar fiinţele vii existente iniţial la bord se prezintă de parcă (după un exitus instantaneu) ar fi parcurs ruta completă.

În ce priveşte aterizarea fără pilot (apa­rent), în condiţii normale, ea poate fi explicată acceptând o ghidare din «exterior» a aparatului”¹.

 

”Bucla temporală” are ca punct de plecare o ”știre” publicată în Expres Magazin. Desigur, Seracu nici nu-și pune problema dacă materialul e real sau nu; în viziunea sa enunțurile dubioase devin ”date primare” (sic!) Totul pentru a se avânta în echilibristica teoretică a  unei fizici improbabile.

Doar că ”știrea” era falsă, iar faptele nu existau. Expres Magazin a preluat un articol apărut în Weekly World News, un tabloid care prezintă ficțiuni de dincolo de realitate într-o cheie puternic parodiantă.

Desigur, Dan Seracu nu este singurul care a căzut în capcana gândirii dezirative. Dar la ce calități psihice și parapsihice afirma că deține, este unul dintre cazurile cele mai jenante…

***

O cercetare serioasă identifică inițial obiectul de studiu și îl circumscrie. A circulat în anul 1968 zvonul cu pricina? Iată o întrebare dificilă! Desigur, superficiali plăpânzi ca Matei Udrea își construiesc discursul pe calapodul lui Seracu: se avântă în comentarii fără a face proba veridicității. Ei se bazează pe o anecdotică subțire, fără a cunoaște dinamica complexă a memoriei individuale și colective (nu sunt un dat bătut în cuie, ci elemente de informație care se modifică în timp sub diferite influențe). În ceea ce ne privește, am reușit să identificăm o singură persoană care a confirmat existența zvonului, la sfârșitul lui 1968, pe un traseu nefiresc: dinspre cadrele de conducere spre salariați și nu invers, cum ar fi de așteptat în cazul unui zvon viu, cu mobilitate și aderență de mase.

De altfel, un articol² semnat de Aurelian Stoica și Septimiu Chelcea, tratând pe bază de documente de arhivă³ zvonurile de la granița RSR, la nivelul anului 1968, nu menționează povestea cu pricina, de parcă nici n-ar fi existat.

De-a lungul timpului ne-am întâlnit cu numeroase situații în care bunuri de cunoaștere comună s-au dovedit cât se poate de false sau greșit contextualizate.

 

¹Dan Seracu, ”Bucla temporală”, în Arhetip – renașterea spirituală, nr. 10, pg. 29; ²Aurelian Stoica, Septimiu Chelcea, ”August 1968: invadarea Cehoslovaciei și îngrijorarea României”, în Sociologie Româînească, vol. 6, nr. 3-4/2008, p. 5-17; ³Deși ambii autori provin din mediul universitar, citarea este neconformă. De la ”în baza unor documente ale Arhivelor Naționale Istorice Centrale/fond CC al PCR Secția Organizatorică” se trimite la file (f.). Ordinea corectă: fond, inventar, unitate arhivistică, fila.

 

Memorialistică sumară. ”În vara lui 1968, împlinisem cinci ani. Exact după ziua mea, un băiat mai mare din bloc, ale cărui tată lucra în armată, mi-a povestit totul. Din niște motive pe care atunci nu le înțelegeam, rușii au vrut să intre în România cu tancurile. Pe malul românesc nu i-a așteptat nimeni, doar că, deodată, dintr-un tufiș s-a auzit un bîzîit și primul tanc s-a topit. Apoi al doilea, al treilea… Au încercat să intre prin altă parte, dar același bîzîit invizibil i-a oprit. Același lucru s-a întîmplat și cu bulgarii care încercaseră să invadeze Dobrogea. Băiatul mai mare, cu tată militar, ne-a explicat apoi că este vorba de efectul Coandă și că rușii nu au ce să ne facă. România era o țară de necucerit. Ceva ceva grav se întîmpla totuși, fiindcă, din cauza acelorași ruși, tata a vrut să ne trimită pe mine și pe mama undeva la rude în provincie.” (Bogdan Teodorescu, ”1968 și după”, în Dilema, nr. 169/05.04.1996, p. 7)

”După marea cacialma din august 1968, (…) zvonistica românească a fabricat arma fantasmagorică secretă, care distrugea de la distanță tancurile pe baza de spot laser. Tot aceeleași  surse se aflau probail și la originea poveștilor privind intervenția necondiționată a Chinei contra puternicului nostru vecin dacă acesta ar fi avut îndrăzneala să ne atace. Or fi contat chinezii pe reciprocitate în cazul unei agresiuni sovietice? Cert este că între timp se construia temeinic mitul căii naționale spre socialism.” (Dr. A. Kulakov, Rugați-vă pentru noi, ca fratele sovietic, Alexandru”, în Convorbiri literare, nr. 11/1999, p. 38)

”Mi-aduc aminte și acum, cu mare plăcere, de povestirile științifico-fantastice cum că la invazia sovietică din 1968 din Cehoslovacia bravii noștri soldați au oprit ”T”-urile rusești, pe la granițele de nord,cu arme laser, topind hardughiile pe șenile cât ai zice ”nό”! Deci, putem sta liniștiți! Chiar dacă Burebista a tăiat viile, dacii au creat laserul frate cu românul!” (Daniel Săuca, ”Laserul frate cu românul, în Transilvania Jurnal, nr. 969/28.06.2001, p. 4)

”— Cum România n-avea armată la graniţa de Est, decât grăniceri, au fost pericole în zonă?

— Sigur că au fost. Am trăit momente dramatice în acel an 1968 şi starea de alertă s-a păstrat chiar şi după anul 1980… Datorită prudenţei noastre, nu s-a întâmplat nimic, deoarece nu ne-am lăsat provocaţi. Ştiţi că noi nu puteam merge în zona de frontieră în uniformă militară?

— A fost forţată frontiera cu tancuri?

— Au fost multe ameninţări demonstrative. La borne, se opreau!

—S-a discutat, într-o vreme, chiar despre nişte dispozitive laser de tăiat tancurile ruşilor… Legendă? Adevăr?

— E o chestiune psihologică. Populaţia credea că la Academia Militară Tehnică s-ar fi inventat astfel de dispozitive. Nouă ne-a părut bine, mai ales că «vestea» a ajuns şi dincolo…

— Semn că echipa de zvonuri şi-a făcut datoria…

— Perfect!” (Constantin Mustață, ”Din amintirile generalului Ilie Ungureanu” (interviu), în Cuvântul liber, nr. 255/29.12.2010, p. 10)

”Sperietoarea? Evident, expansionista și agresiva Românie! Care, uite, mai nou, își montează și scot antirachetă made in USA. Nu numai că ascendentul nuclear ex-sovietic se anulează automat, dar nici nu mai au nevoie măcar de armele cu laser, de concepție românească, cu care, legenda spune, Ceaușescu a topit, în 1968, tancurile rusești oprite pe malul stâng al Prutului. Să se pișe. Cică laserul era moștenirea științifică lăsată poporului român de Henry Coandă. (Ce tâmpenie! Am auzit-o povestită și de către superiorii mei din armată.)” (Răzvan Cucui, ”Avem scut antirachetă, ne doare la baionetă”, în Kamikaze, nr. 19/11.05.2011, p. 2)

 

Context tehnico-științific. Prin câteva citate din presa epocii, urmărim drumul de la primul laser românesc, de concepție originală (1967), la ”prototipului unui laser de putere, portabil (s.n.)” și laserul de 100 W care topește și taie, scalabil în decurs de un an la 1000 W (ianuarie 1968). Două aspecte trebuie punctate. 1. La acea dată, știința laserilor era un domeniu de pionierat, astfel încât pentru public era mai mult o nebuloasă, tendința de exagerare fiind naturală; 2. Realizările tehnico-științifice, prezentate propagandistic, estompează traseul industrial normal și chiar realitatea tehnică propriu-zisă. În viziunea populară, laser de putere, portabil, poate însemna orice. Nu este nimic de comdamnat aici; să nu uităm că și fizicienii se lăudau că o să scaleze cu un ordin de mărime  puterea laserului într-un an:

”Rupînd ultima filă a calendarului, nu vom uita ca anul 1967 a fost (…) anul realizării la Institutul de fizică atomică, după o concepţie originală, a laserului românesc…” (Al. Ivan Ghilia, la ultima filă a calendarului, în Lumea, nr. 1/1968, p. 5)

”Doar cinci luni au trecut de cînd Institutul de fizică atomică a construit primii laseri cu heliu și neon, apoi laseri cu bioxid de carbon, capabili să perforeze în numai cîteva secunde cărămizi refractare groase de cîțiva centimetri. La capătul a cinci ani de studii și încercări fructuoase, institutul amintit se află acum în posesia prototipului unui laser de putere, portabil, cu largi aplicații în industria constructoare de mașini, în medicină și îndeosebi în telecomunicații.” (Ștefan Bratu (Agerpres), Plasma – a patra stare a materiei, în Crișana, nr. 9/12.01.1968, p. 3; mai multe oglinzi în presa locală)

”Cel mai mare laser cu bioxid de carbon din ţara noastră a fost realizat recent de colectivul laboratorului de metode optice în fizica nucleară de la Institutul de fizică atomică Bucureşti. Noul laser cu bioxid de carbon are circa 100 waţi, cu posibilităţi de dublare imediată a puterii. El are o lungime de 5 m, cu un diametru al oglinzilor rezonatorului de 60 mm. Puterea obţinută de instalaţie permite efectuarea unei vaste game de operaţiuni cu aplicaţii in diferite domenii ale tehnicii. Printre acestea se numără tăierea fină a lamelor de otel pînă la 0,5 mm, perforarea în numai cîteva secunde şi cu mare precizie a unor materiale refractare, prelucrări pe laser din ţară cuarţ (tăiere, sudură), topirea unor materiale cum ar fi oxidul de magneziu sau oxidul de aluminiu, al căror punct de topire este în jur de 3.000 grade. Pînă acum, specialiştii au conceput şi realizat mai mult de 10 variante de lasere cu heliu-neon, bioxid de carbon, argon ionizant şi sticlă cu neodim pămînt rar. Pe agenda preocupărilor actuale ale colectivului laboratorului figurează realizarea, încă în acest an, a unei producţii de mică serie de lasere cu gaze, mărirea puterii instalaţiilor de acest fel cu bioxid de carbon la peste 1.000 de waţi şi diversificarea domeniilor de aplicaţii.” (Agerpres, Cel mai mare laser din țară, Scânteia, nr. 7586/18.01.1968, p. 1; numeroase oglinzi în presa centrală și locală, majoritatea pe pagina întâi)

 

Copycat-ul sovietic. Nu doar anxiosul popor român a mușcat momeala propagandistică a  miraculoaselor tunuri cu laser. Ci și ditamai amiralul american George Whelan Anderson Jr. (1906-1992).

Începând din 1971, CIA a primit un număr de 12 rapoarte vizând folosirea unor arme cu laser de către Armata Roșie, în timpul conflictului sino-sovietic de frontieră din anul 1969. Informat în calitate de președinte al PIAB¹ of President’s Intelligence Advisory Board, George Whelan Anderson Jr. a făcut o adevărată pasiune pentru subiect.

Printr-un Memorandum produs de CIA, acesta îi solicita diplomatului Henry Kissinger² să-i ”tragă de limbă” pe omologii chinezi, în cadrul unor viitoare întâlniri.

Cu toate că Agenția era ”foarte sceptică în privința acurateții rapoartelor” despre armele laser sovietice desfășurate în 1969, a preferat să redacteze documentul, pentru (textual) ”a-l menține fericit pe Amiral”:

 

”29 octombrie 1974

MEMORANDUM PENTRU: Onorabilul Henry A. Kissinger Asistent al Președintelui (Afaceri de Securitate Națională)

SUBIECT: Rapoarte privind folosirea armelor cu laser de către sovietici împotriva chinezilor

REFERINȚĂ: Memorandumul PFIAB către Secretarul Kissinger, datat 3 septembrie 1974

1. La cererea amiralului Anderson, am pregătit analiza anexată a celor douăsprezece rapoarte primite din 1971 încoace, care susțin că sovieticii au folosit lasere în roluri legate de armament împotriva chinezilor în timpul confruntărilor de la frontiera chino-sovietică din 1969. După cum veți vedea, această analiză ne face foarte sceptici în privința exactității acestor rapoarte.

2. Dacă doriți să abordați acest subiect în discuții private cu oficiali chinezi în timpul următoarei dumneavoastră vizite în Republica Populară Chineză, ați putea pur și simplu spune că am primit câteva rapoarte de nivel inferior care afirmă că sovieticii au folosit lasere împotriva forțelor RPC în timpul incidentelor de frontieră de la sfârșitul anilor 1960 și să întrebați dacă aceste acuzații au vreun temei real. Dacă chinezii răspund afirmativ și par dispuși să discute subiectul, răspunsurile la întrebările de mai jos ne-ar fi de mare ajutor:

a. În ce mod au fost folosite laserele – de exemplu, pentru ghidarea rachetelor sau bombelor, pentru orbirea personalului, pentru provocarea de arsuri, pentru incendierea vehiculelor ori a altor ținte?

b. Ce efecte concrete au avut razele laser?

c. Dacă au fost folosite lasere (lucru de care ne îndoim), ne-ar interesa orice informație care ar putea fi obținută despre cum arătau acestea sau echipamentele lor auxiliare, despre dimensiunile lor, mobilitatea lor și culoarea luminii laser.

E. Colby

Director

SUBIECT: Zvonurile despre laserul sovietic. Materialul anexat a fost pregătit în principal pentru a-l mulțumi pe amiralul Anderson și, desigur, îi va fi trimis un exemplar. A fost atent verificat și epurat de toate componentele interesate din cadrul Agenției și reflectă un punct de vedere unanim.”³.

 

Comentarii ar fi trei:

• E și păcat să nu preiei metode care s-au dovedit eficiente în practică. Românii au folosit zvonistica în 1968, rușii în ’69, roata iluziei trebuie învârtită, ca să nu ruginească osia;
• Oamenii inteligenți sunt câteodată la fel de ușor de prostit ca o întreagă masă de profani. Cheia constă în a-i livra omului potrivit, mesajul pe care-l așteaptă plin de dorință;
• Ar fi interesant de știut cât efort uman și material se pierde în intelligence doar pentru a ”menține fericit” pe X sau Y potențat al momentului.

 

¹PIAB – acronim desemnând President’s Intelligence Advisory Board (Comitetul consultativ pentru informații al Președintelui); ²Henry Alfred Kissinger (n. 1923) – timp îndelungat, personaj cheie al administrației și diplomației americane; ³CIA FOIA CIA-RDP80M01048A000800160004-5