Valea Mare-Podgoria (s, O. Ştefăneşti)

MDGR (vol. I/1898) aminteşte legenda Fântânii Buca, ”recunoscută de popor ca izvor de leac. Legenda spune că în vechime un mut păşuna vitele pe acea vale cu mai mulţi păstori şi fiindu-i sete a băut apă dintr-o urmă de vacă şi s-a pomenit vorbind. De atunci, pe acel loc s-au făcut fîntîni şi s-au ridicat cruci, considerîndu-se sfînt. Astă-zi chiar, în ziua de Izvorul-Tămăduirei, vin suferinzi şi iau apă”.

Legenda s-a perpetuat în timp, îmbogăţindu-se cu detalii nesemnificative. În anul 2005 fântâna-izvor din pădurea de fagi a fost reamenajată şi oamenii ”cred în legenda apei cu puteri miraculoase și spun cã ea îi vindecă de boli sau pur și simplu le dă o stare de bine”.

Conform aceluiaşi Dicţionar, din izvorul Buca se forma un pârâu care se vărsa în ”gârla Valea-Mare”, iar în regiune ”sunt cîte-va izvoare de apă ce conţin oxid de fier şi de aramă”. Ar fi de cercetat dacă într-adevăr este vorba de acelaşi izvor Buca, deoarece nu este exclus ca iniţiala ”acva clara” (lat – apă limpede) să se fi transformat în mai româneasca ”apă chioară”, prin intermediarul lipsit de sens istoric ”apa chiara”.