În punctul numit Siliştea, la sud de sat, cu ocazia plantării unei livezi de meri, pe la mijlocul anilor ’60, s-au descoperit oseminte umane, cu dimensiuni puţin peste medie (≈10-15 cm. peste normal, ”oameni voinici” cum i-au numit martorii oculari).
Profitând de naivitatea unui sătean octogenar, Ilie Drăgoi, căruia i-au deformat grosier spusele, persoane avide de senzaţional ieftin şi bani câştigaţi uşor au lansat în mass-media legenda ”cimitirului de uriaşi”. Descoperirea aici a unor schelete de uriaşi cu o înălţime de ”2.30-2.40 metri”, artefactele metalice de provenienţă extraterestră – ”un paralepiped cu dimensiunile 3x1x1 m. şi 3 discuri subțiri de 1 m.” – cărate cu camionul de militari, merele uriaşe şi solul radioactiv sunt poveşti care frizează credulitatea naivilor (dar şi a ”idioţilor utili”) care au dat credit fabulaţiilor.
Actualul proprietar al terenului, Dl. Ion Popescu, aceeaşi persoană care a coordonat în trecut lucrările de plantare, trăieşte şi nu confirmă nimic din ”urieşeasca” poveste.
Pe locul descoperirii, în prezent este ridicată o troiţă modestă de către un grup din Buzău. Rolul ei, dacă există unul, rămâne necunoscut.
Povestea continuă să fie rulată în presa tabloidă și pe Internet fără minime verificări.