Acâș (s, C.o, str. Mihăienilor nr.  236)

În jurul Bisericii Reformată-Calvină (sec. XII; iniţial mănăstire benedictină) au luat naştere o serie de legende care pleacă de la elemente reale, cărora li s-au ataşat explicaţii mai mult sau mai puţin fanteziste.

Lipsa tencuielii este pusă pe seama unui improbabil blestem: ”Se spune că atunci când a avut loc Reforma lui Martin Luther, reformaţii au ocupat mănăstirea şi au alungat călugării. Supăraţi că au rămas fără mănăstire, aceştia i-au blestemat pe reformaţi să nu aibă parte de ea. De atunci, blestemele lor au adus multe necazuri bisericii, şi, ori de câte ori au încercat să o repare, tencuiala nu s-a mai prins niciodată”.

Atrage atenţia o semilună islamică (1732), existentă în vârful turnului dinspre nord. Legenda locală explică că aceasta a fost aşezată la înălţime deoarece se credea că turcii nu atacă lăcaşurile care au acest însemn mahomedan. Desigur, explicaţia reală poate fi cu totul alta.

O altă legendă spune că biserica din Acâş ar fi legată printr-un tunel de castelul din Ardud (jud. SM; 15 km. distanţă în linie dreaptă). Considerăm legenda ca o exagerare a unui tunel de fugă; este improbabilă existenţa unei excavaţii de peste 15 km lungime. Ne ferim să o numim totuşi imposibilă.