Biserica cu hramurile Intrarea în Biserică a Maicii Domnului și Sf. Ioan Botezătorul (str. Urșani, 65; 1800) păstrează istoria unei comori haiducești recuperată de I.G. Duca (1879-1933):
”Florea Urşanu (haiduc local – n.n.) şi-a găsit un loc de depunere a aurului într-o nişă a bisericii Urşani, sub pictura murală ce reprezintă capul unuia dintre ctitorii bisericii. Cert este că până în zielele noastre a rămas figura cu capul ctitorului desprinsă din peretele (tencuiala cu pictura în frescă), întrucât cel care aflase că în acel loc se găseşte comoara a desfăcut tencuiala cu fresca, a luat de acolo aurul şi nu a mai reparat ceea ce stricase”. Indiciul urmat a fost că ”într-o zi a lunii decembrie, raza soarelui va bate în capul primului ctitor de pe peretele de vest”.
Comorile haiducești era ”juruite”, legate cu greu blestem, și nu este chiar neverosimil ca Duca, asasinat de legionari, să fi fost ajuns de fapta sa nesăbuită. Frescele din pronaos, originale în context, ilustrează pe lângă ctitorul Ion Popescu Urșanu și 40 de țărani fruntași de-ai locului, care au contribuit financiar la ridicarea lăcașului de cult.
Urșani (s, O. Horezu)