Ghighiu (s, C. Bărcănești)

Întemeierea Mănăstirii Ghighiu, cu hramul Izvorul Tămăduirii, este legată de descoperirea minunată a unui izvor în anul 1817. Deși variantele legendei diferă în funcție de sursa utilizată, în firul narativ rămâne constantă apariția spontană, miraculoasă, a izvorului, considerată semn divin de alegere a locului de ctitorie. De-a lungul timpului, numeroși credincioși care au folosit această apă s-au vindecat de boli.

Icoana Maicii Domnului cu Pruncul Siriaca (sec. XVI), făcătoare de minuni – tămăduitoare și dătătoare de fertilitate – a fost adusă din Siria în anul 1958. Se afirmă că icoana și-a ales singură locul de reședință, manifestându-se de două ori în visul unor înalți ierarhi (episcopului sirian Vasile Samaha și viitorului Patriarh Teoctist), cerând prima dată să fie adusă în România, apoi specific, la Mănăstirea Ghighiu. Icoana face parte dintr-o tipologie extrem de rară în România – ”Fecioara Neagra”, numită astfel din cauza nuanței întunecate a tenului.