Svinița (s, C.o; și DN 57)

Vatra vechiul sat a fost inundată în anul 1967 de apele lucrării hidrotehnice de la Porțile de Fier I, localnicii fiind strămutați forțat pe o terasă superioară, spre munte.

Biserica din localitate ”a fost construită în anul 1741 în stil bizantin, ca toate bisericile sârbeşti din Clisura Dunării, iar pictura a fost făcută în 1848, de pictorul Dimitrie Popovici din Oravița”. Scăpată de ape, biserica nu a scăpat de comuniști: ”Această biserică a scăpat de furia apelor, dar comuniştii fiind siguri că va fi înghițită de apă au pus explozibil pentru a o dărâma. A mai rămas doar acest zid”. Distrugerea prin dinamitare nu a fost motivată de nimic, fiind o barbarie gratuită. În prezent, biserica ruinată atrage turiști fascinați mai mult de aspectul sinistru decât de grozăviile unei epoci nu prea îndepărtate.

Ar merita făcută o investigație privind soarta artificierilor (și a superiorilor de pe șantier) implicați în eveniment. Din datele avute la dispoziție, cunoaștem numeroase cazuri de pedeapsă ”divină” a profanărilor: accidente mortale, boli cu evoluție galopantă, morți violente în altercații, etc. Din păcate, nimeni nu a avut până în prezent disponibilitatea și accesul la documente de arhivă – publice și/sau cu acces restricționat – pentru a realiza o cercetare cuprinzătoare asupra incidenței fenomenului.