Legendele de la Biserica romano-catolică Sf. Maria (1858) sunt legate mai ales de turle. Un incident ciudat este legat de ritualul de ”botez” al construcției și un semn de ghinion (sau poate de un pahar incasabil): ”Muncitorul care a fixat crucea (de pe cea de-a doua turlă – n.n.) se numea Bolonyi. Acesta a rostit de sus, din vârful turnului, un cuvânt de salut, ținând un pahar de vin roşu în mână, a băut vinul şi a aruncat paharul, care a căzut pe o piatră ascuțită şi, totuşi, nu s-a spart”.
Există și legenda crucilor de aur: ”despre crucile care sunt aşezate în vârful celor două turnuri ale lăcaşului de cult se zice că ar fi fost realizate din aur”. Realitatea pare a fi alta: în ceea ce privește decorațiunile superioare ale unor biserici, memoria colectivă s-a dovedit selectivă și deformatoare: pornindu-se de la tabla suflată cu aur, aurită (mai ieftină și mai probabil de a fi folosită), s-a vorbit de tablă de aur (aur tras în foi) și apoi de aur masiv. Ceea ce este însă sigur și a contribuit la perpetuarea legendei este că ”în fiecare zi când este însorit, crucile capătă o strălucire foarte puternică”.
Acoperișul a fost reparat în anul 1997, ceea ce ne face să credem că dacă – prin absurd – crucile erau într-adevăr din aur masiv, cum spune legenda, ele au fost ”debarasate” în liniște.
Baia Sprie (O, Piața Libertății nr. 36)