Nicolae Densuşianu conturează tradiţia simulacrelor argolitice amplasate în apropierea izvoarelor unor râuri, adesea asociate cultului Geei (Mamei-Mari) şi reprezentând forme numite popular ”babe”.
Tradiţia plasează o astfel de stâncă la obârșia Gilortului. Se spune că reprezintă o ”Babă” împietrită din cauza gerului, legendă similară cu cea a Dochiei. Gilortul este un râu, afluent al Jiului. Numele său este de presupusă origine dacică. Izvorăște din munții Parâng, ”de sub Vf. Parângul Mare (alt. 2340 m) prin două izvoare principale, fiind flancat imediat pe dreapta de Vf. Mândra, iar pe stânga de Vf. Gruiu”. Nu este clar dacă tradiţia citată de istoric se referă la unul dintre cele două izvoare, sau la punctul în care acestea se întâlnesc.
”Baba” de la Obârşia Gilortului nu a fost documentată (ca locaţie, foto şi descriere) până în prezent, identificarea sa în teren fiind o premieră pentru montaniarzii care se vor implica în găsirea ei.