Botoşani (M)

Că unii oameni ajung la calitatea sfințeniei, fiind canonizați ca atare, se știe. Că moaștele sfinților fac adesea minuni, de știe de asemenea.

De ceva (prea multă) vreme, mormântul a nouă preoți ”morţi pe front între 1916 şi 1918” din cimitirul botoşănean Eternitatea devenise loc de rugăciune şi pelerinaj. Preoţii înmormântaţi au fost declaraţi sfinţi ad-hoc (în lipsa oricărei cercetări B.O.R., de canonizare nici nu poate fi vorba), iar locul trecea drept ”făcător de minuni”.

Îngroşându-se gluma cultului neautorizat, ”Protopopiatul Botoşani a decis deschiderea mormântului” şi lămurirea situaţiei. Mormântul ”sfinţilor”era de fapt un monument comemorativ, ridicat în 1921, care… nu conţinea oseminte.

Ipostaza, doar aparent hilară, poate fi folosită ca un preambul al unui studiu asupra credulităţii omeneşti. Dar şi a naturii şi psihologiei miracolelor, dacă într-adevăr, la mormântul cu pricina chiar au avut loc minuni.