Papei Paul VI i se atribuie o sintagmă, devenită deja clasică în lipsa oricărei dovezi de autenticitate: ”Fumul (de pucioasă – n.n.) Satanei a intrat în sanctuarul Bisericii”. Pe filiera protestantă, gata oricând să dea lovitura de grație catolicismului, dar ratând de fiecare dată, ideea a pătruns și în mediul ortodox, unde a fost preluată de două grupuri minuscule, dar vocale: habotnicii/bigoții, care caricaturizează dogma bisericii și transformă adevărata credință în pietism și superstiție, și conspiraționiștii, care văd oriunde mâna parcă niciodată prea lungă a Ocultei Mondiale de filiație satanistă sau ”iudeomasonică”. Astfel s-a dat startul cursei pentru găsirea Diavolului în Biserică, iar în lipsa evidenței interpretările profund greșite sunt binevenite.
În curtea Mitropoliei este o fântână a cărei apă izvora (la trecut!) dintr-un cap de berbec,
realizată în stil renascentist italian cu influențe baroce. Iată simbolistica satanistă! Că berbecul are legătură mai apropiată de Hristos decât de satana, nici nu mai contează. Ierarhii moldavi ai BOR se închină așadar la diavol, de vreme ce Steaua lui David ornează podeaua Catedralei Mitroplitane. Aici e o capcana: dacă afirmi pur și simplu realitatea, că pardoseala este decorată cu octagrame (8, nu 6 colțuri), riști să lași impresia că ai accepta (implicit) egalitatea aberantă dintre evrei și diavol. Pe de altă parte, folosirea simbolului octogonal pomenit – najmat al-Quds, o adaptare a Rub el Hizb – este neinspirată. Este un simbol sacru al mai multor religii, inclusiv al creștinismului, așa că parcă n-ar merita să fie călcat zilnic în picioare.
Iași (M, şos. Ştefan cel Mare şi Sfânt nr. 16)
