În Dicționarul său (1889), Constantin Chiriță apela la ”credința poporului” pentru a explica toponimul Iazul Dracului, de la care un sat își trăgea numele: ”Se spune că şi-a luat această denumire de la un iaz unde în fiecare an se înecau câte un număr oarecari de oameni şi la anumite zile se auzea un fel de gemet din apă”.
Satul a dispărut ca unitate administrativă în jurul anilor 1900-1912, iazul a secat, dar toponimul s-a păstrat. În prezent aparține de teritorul satului Frasinu, pe locul fostului iaz fiind o plantație de salcâmi. Ar fi interesant de știut dacă influența malefică a locului se păstrează încă și ce fel de povești mai circulă în zonă referitoare la el.
Frasinu (s, C. Poienești)
