Începuturile ufologiei autohtone și chiar istoria și evoluția unor concepte specifice sunt însoțite fie de o apăsătoare tăcere, fie puternic legendate. Interviul de mai jos, apărut inițial într-un periodic român de limbă maghiară, lasă se se întrevadă, printre rânduri, explicații nu tocmai confortabile.
Este o chestiune de orgoliu național; nu poți spune că pionierul absolut al ufologiei românești a fost un alogen1, clujeanul János Xántus:
”Prima «observație a unei farfurii zburătoare» mi-a fost raportată exact acum treizeci de ani, în 1938. Desigur, pe atunci nu o numeam așa. Am consemnat observația, iar de atunci urmăresc această problemă. (…) Așa a început totul”.
În plus, și asta rezultă cu prisosință din interviu, Xántus, printre altele astronom amator, nu era deloc dispus să mănânce c_, iar asta este o condiție sine qua non a farfuristicii în genere.
Nu este neobișnuit ca ufologii noștri să facă paradă cu numele unor confrați de pe alte meridiane. Nu sunt concurența lor directă și oricum îi mulg, mai ceva ca ugerul de vacă (se numesc traduceri nereferențiate, a se citi plagiate ordinare). Pomenesc ei, mai rar totuși, pentru că orgoliul nu le permite, și niscaiva colegi din țară (mai totdeauna pe bază de afinități sau afilieri, a se citi găști). Însă n-o să auziți de la ei de prof. dr. János Xántus.
În material sunt invocate date și apariții nerepertoriate de canonul ufologic. Nu-i nimic ciudat aici; ozeniștii, ca orice hoț care-și știe meseria, nu fură de lângă casă…
Farfuria zburătoare – de aproape, interviu de Szekernyés László
”În fața publicului cititor din țară, așa-numita problemă a «farfuriei zburătoare» este de multă vreme cunoscută. Fiecare știre care se referă la aceste obiecte misterioase reaprinde, iar și iar, interesul deja viu al oamenilor. În ultimele luni, observațiile făcute publice (piloți români au văzut și au raportat obiecte zburătoare misterioase deasupra județului Bihor, farfuriile zburătoare de la Cluj etc.) i-au determinat pe redactorii ziarului nostru să încerce «să dezlege misterul». (Cititorii noștri își amintesc, desigur, că în numărul din decembrie 19672 am publicat deja un material asemănător.) În cele ce urmează, prezentăm un dialog cu dr. Xántus János, om de știință din Cluj, care dispune de o documentație foarte amplă pe această temă.
*
* *
R: Mai întâi ar fi util să schițăm ce se înțelege, în general, prin «farfurie zburătoare» și ce anume merită credibilitate din uriașa, și destul de haotica, cantitate de observații.
Dr. X: Cred că ar trebui, mai întâi, să readucem în memorie originea problemei. O mare parte dintre oameni, mai ales cei care au o legătură strânsă cu natura, în special cei de la sate, din mediul rural, iubitorii de drumeții și excursii, privesc foarte des, aș putea spune chiar în mod constant, cerul. Luminile îndepărtate ale boltei, miliardele de stele, au atras dintotdeauna imaginația omului; au existat însă perioade când a privi cerul înstelat era aproape o modă, iar în secolul nostru, al marilor descoperiri științifice și tehnice, această modă a revenit. Explicația este logică și limpede. De când am pătruns în spațiul cosmic, de când baloanele meteorologice și sondele spațiale au populat cerul, de când, alături de stele, au început să se vadă și alte obiecte, a devenit «la modă» să vezi farfurii zburătoare. Marile ziare ale lumii au acordat subiectului atenția cuvenită și au relatat observații din ce în ce mai senzaționale. Cele mai multe însă, în cel mai bun caz, s-au bazat pe erori, iar nu o dată au fost pur și simplu «rațe» de presă.
R: Deci întreaga chestiune a farfuriilor zburătoare este rodul unei imaginații prea încordate?
Dr. X: Nicidecum. Însă termenul are astăzi un sens colectiv: aici intră fenomenele provocate de iluzii optice și anomalii luminoase, obiectele zburătoare de origine terestră (cu scop științific sau militar), fenomene naturale interpretate greșit (fulger globular, nori lenticulari, meteori etc.), fenomene naturale de origine necunoscută, pe care încă nu am reușit să le explicăm (de pildă, fenomenele de tip plasmă) și, în cele din urmă, așa-numitele farfurii zburătoare «autentice», presupuse a proveni de pe alte corpuri cerești.
Credincioșii și scepticii sunt reprezentați deopotrivă de oameni de știință respectați; ar fi prea lung chiar și doar să schițăm argumentele celor două tabere, însă un lucru este sigur: în viitorul apropiat așteptăm raportul și luarea de poziție, pe această temă, ale comisiei pentru farfurii zburătoare conduse de reputatul savant american E. Condon. Este de așteptat ca acest document să aducă la lumină numeroase observații și date interesante și credibile.
R: Cum a început «epoca farfuriilor zburătoare»?
Dr. X: În 1947, ziarele au relatat pentru prima oară că piloți care zburau la mare altitudine au observat fenomene luminoase ciudate, inexplicabile. Erau obiecte plate, asemănătoare unui disc, care se roteau rapid și aminteau cel mai mult de un disc de aruncat sau, și mai mult, de o farfurie zburătoare; se deplasau cu mare viteză (circa 1800 km pe oră) prin aerul extrem de rarefiat. Primul care a văzut un astfel de fenomen a fost un pilot pe nume Kenneth Arnold, urmat la scurt timp de maiorul aviator Thomas Mantell. Potrivit acestuia din urmă, discul care producea fenomenul luminos ciudat avea un diametru de aproximativ optzeci de metri și atingea o viteză chiar mai mare decât cea a unui avion cu reacție. După aceste incidente, presa a publicat nenumărate observații similare. În 1952, doar în SUA, peste 1700 de persoane au văzut farfurii zburătoare. Apoi, acestea au început să fie raportate și deasupra Franței, Scandinaviei, iar mai târziu, deasupra altor țări europene.
Farfurii zburătoare la Cluj. R: Când a început povestea farfuriilor zburătoare de la Cluj?
Dr. X: Prima «observație a unei farfurii zburătoare» mi-a fost raportată exact acum treizeci de ani, în 1938. Desigur, pe atunci nu o numeam așa. Am consemnat observația, iar de atunci urmăresc această problemă. Așadar: în 1938, Gábor Orosz, profesor pensionar și fost director, a văzut la marginea localității Orăzkeresztúr o sferă puternic luminoasă, se spunea că avea propria sursă de lumină, cu diametrul de aproape un metru, plutind deasupra câmpului. Așa a început totul.
În cei treizeci de ani care au urmat, am adunat multe observații asemănătoare. Iată câteva dintre cele mai interesante: doi dintre foștii mei elevi, împreună cu membrii familiilor lor, au observat pe 2 decembrie 1967, la ora 18:45, pe cerul de sud-est, un corp în formă de disc, cu o lumină gălbuie. A rămas nemișcat timp de aproximativ treizeci de secunde, apoi a dispărut cu mare viteză în direcția sud-est. În aceeași zi, la ora 19:00, F. P. și Sz. J., elevi de-ai mei, au văzut, independent unul de altul, obiecte asemănătoare deasupra orașului.
S. P., locuitor al Clujului, a văzut în seara de 27 iulie 1968, în jurul orei 23:00, o «farfurie zburătoare» luminoasă, de culoare purpurie, care se deplasa rapid, pe o traiectorie neregulată, deasupra orașului.
R: Și ce ne puteți spune despre farfuriile zburătoare de la Cluj din 18 și 25 august 1968?
Dr. X: «Farfuria zburătoare» văzută și fotografiată la Cheile Baciului (care a apărut și în presă, și la televiziune) este discutabilă, dar, până când nu se ocupă de ea o comisie formată din specialiști, nu putem spune nimic concret.
«Farfuria» din 27 august, care a pus pe jar tot Clujul, a fost într-adevăr un spectacol interesant. În niciun caz nu era ceva de origine cosmică, ci un obiect cu formă de tetraedru, de cel puțin 30-40 m în diametru, probabil din material plastic, cu structură internă de rigidizare, lansat, cel mai probabil, în scopuri de observație. La câteva minute după ora 17, m-a sunat un cunoscut și, vizibil agitat, mi-a spus că deasupra Bisericii Sfântul Mihail se vede o farfurie zburătoare, bine conturată cu ochiul liber, mișcându-se încet, aproape nemișcată. Am îndreptat imediat telescopul spre ea și am început observația. Așa-zisa «farfurie» se afla într-adevăr în locul indicat. Nu avea lumină proprie, ci reflecta razele soarelui.
R: Martorii spun că au văzut și culori.
Dr. X: Așa este, dar coloritul l-a primit de la nori. În orice caz, albedoul său era foarte mare. (Albedo: raportul dintre lumina care cade pe un obiect și cantitatea de lumină pe care acesta o reflectă.) Părea de aproximativ trei ori mai strălucitor decât cea mai luminoasă stea a noastră, Sirius. Nu i-am putut estima altitudinea, însă Miklós Gombos, tehnician la Institutul de Cercetări ale Atmosferei Superioare din Cluj, a determinat-o cu teodolitul și a găsit-o de 2500 de metri. Alte măsurători au indicat însă că ar fi putut fi mult mai sus.
R: Deci nu era o farfurie zburătoare?
Dr. X: Nu. Dar nu trebuie să vă spun că, toată după-amiaza și până târziu în noapte, telefonul meu a sunat continuu, și nu am reușit să răspund tuturor. Până la urmă am conectat magnetofonul la telefon și am înregistrat conversațiile. Ar merita ascultate cândva: s-ar vedea câte lucruri sunt oamenii în stare să atribuie unui fenomen atât de simplu. Cele mai amuzante au fost două bătrânele care au anunțat că, atâta timp cât «farfuria zburătoare» s-a aflat pe cer, ba chiar și puțin după aceea, au fost chinuite de o puternică durere în ceafă. Speră, mi-au spus ele, că nu mă îndoiesc de legătura dintre cele două. Nicidecum, le-am răspuns, doar că, dacă stai ore întregi cu gâtul dat pe spate, îți vine durerea și fără farfurie zburătoare.
Este de înțeles că oamenii de știință privesc cu rezerve diversele observații de farfurii zburătoare. Există foarte multe «rațe» de presă și chiar farse copilărești. Ca să dau doar un exemplu: în Iugoslavia, între Palić și Subotica, într-o după-amiază, o «farfurie zburătoare» ar fi aterizat pe șosea, din ea a coborât un «om al spațiului» și s-a prăbușit mort pe pământ. Traficul s-a oprit, nimeni nu a îndrăznit să se apropie de «omul spațiului» cu cap fosforescent, și au trecut ore bune până când au sosit autoritățile, care au constatat în cele din urmă că glumeții puseseră o lumânare într-o coajă de dovleac scobită, iar oamenii o priviseră ca pe un om.
Opinia mea generală este că așa-numitele farfurii zburătoare, în proporție de nouăzeci și cinci la sută, pot fi explicate prin fenomene naturale; însă restul de cinci la sută poate da naștere la ipoteze foarte interesante. Cred că nu ar strica să se organizeze un serviciu național de observație, cu implicarea astronomilor amatori, care ar putea furniza informații de încredere despre orice «fenomen ceresc» de acest fel.
Foto 1. Așa arăta, prin telescop, ”farfuria zburătoare” de la Cluj, observată la 27 august 1968. Atenție: imaginea este o reconstrucție, realizată în „laboratorul” lui dr. Xántus. 2. Dr. Xántus János, lângă telescop. 3. Un punct minuscul: ”farfuriile zburătoare” deasupra Clujului”3.
Note 1Prenumele apare grafiat János, Ianos, Ioan, Ion. În Decretul nr. 258 din 15 iulie 1972, figurează Ioan I. Xantus, profesor. În tot cazul, provine dintr-o familie maghiară cu unele influențe… grecești; 2Dr. Xantus Janos, Vannak-e ”csészealjak”?, în Előre, nr. 6257/17.12.1967, Tudomány Technika, p. IV. Redăm, pentru întîrire, referința la apariția din 1938: ”Un fenomen similar ar putea fi și acea apariție sferică, strălucind într-o lumină albăstruie, pe care Orosz Gábor, fost director de liceu, a observat-o la mijlocul anilor ’30, pe drumul de la Ordogkeresztúr spre Cluj. Începuse deja să se însereze – povestea el – când am observat cum, de pe câmp, se ridică un obiect sferic cu diametrul de aproximativ un metru. Plutea încet, cu o mișcare de derivă, spre crestele dealurilor, urcând tot mai sus, vizibil, până ce a dispărut din fața ochilor mei, în spatele culmilor”; 3Szekernyés László, A repülő csészealjak – közelről, în Új Élet, nr. 21/noiembrie 1968, p. 8-9. (Vezi articolul în facsimil la rubrica ”Decupaje”.)
