Aiud (M)

Biserica Reformat-Calvină (sec. XV) a constituit nucleul cetății Aiudului. Biserică fortificată, întărită succesiv cu elemente defensive. A fost construită în stilul gotic, ulterior adăugându-se influențe baroce.

În timp, confesiunile de care aparținea s-au schimbat, alternanța grefând mai ales asupra decorațiunilor interioare. La intrările de pe laturile de nord și sud, se remarcă simbolurile pentagonale (sub ogiva ușii) și hexagonale (deasupra ogivei), ambele casetate radial și simetric. Semnalăm și rozeta gotică cu Steaua lui David (Magen David), arcuită.

Localnicii cred cu tărie în calitatea cocoșul-giruetă metalic (supranumit ”Vestitorul ploii”; amplasat pe acoperișul absidei altarului) de a vesti, prin mișcarea sa într-o anumită direcție, apropierea timpul ploios.

O legendă locală amintește jertfa accidentală a celui care, la finalizarea construcției, a poziționat ornamentul turlei, ”un «buzdugan» metalic deasupra căruia, pe o vergea, «străjuia» un soare”. Căzut și zdrobit de pământ după ce-și finalizase misiunea (a se observa motivul ciclicității jertfei fondatoare, la începerea și finalizarea construcției unui edificiu), a fost îngropat ”în locul în care a căzut, astfel explicându-se existența pietrei funerare în imediata vecinătate a bisericii”. Mai apropiat de o legendă urbană este blestemul proferat de familia celui decedat ”ca oricine va vrea să facă un rău cât de mic lucrării pentru care meşterul respectiv a murit, să i se întâmple nenorociri asemănătoare”. În același registru pare a se încadra și soldatul rus, care a plătit cu moartea distrugerea profanatoare a ”soarelui decorativ din vârful turlei”.

Pe latura nordică, în drepta intrării este plasat un stâlp ”totemic”, comemorativ (Szasz Pal; 1881-1954), modern. Astfel de stâlpi, cu o simbolistică șablonardă și artificioasă, total străină de cultura care i-a generat, am întâlnit în toată Transilvania. Este o încercare de reîmpământenire a unor tradiții străvechi, făcută din păcate în cel mai amatoristic mod cu putință.