La Ansamblul bisericii evanghelice fortificate Prejmer cânta orga morţii. Denumirea comună de ”orga morții” se referă la două piese diferite, corespunzând unor perioade de timp diferite.
Prima era un sistem care sincroniza mai multe guri de foc (probabil nişte puşti simplificate), declanşându le concomitent, desfăşurat în obiectiv pe vremea lui Sigismund de Luxemburg (1368-1437), suveran care fortifică masiv cetatea. Perioada de încărcare era destul de mare pentru a fi eficient în luptă, dar efectul psihologic trebuie să fi fost imens, de vreme ce arma a fost aproape ”misticizată” de locuitorii din împrejurimi.
În biserica propriu-zisă, există însă o orgă clasică (1803), ”preparată” special pentru ca unele sunete emise să înspăimânte atacatorii. Deşi s-ar putea specula că ar fi vorba de infra- şi ultra-sunete, în fapt ele ar fi fost contraproductive, de vreme ce apărătorii ar fi fost primii afectaţi.
Cu vremea, denumirea s-a suprapus, noua orgă muzicală aducând aminte de cea veche, de foc, din păcate pierdută. Deşi la Prejmer poate fi văzut un afet rabatabil de lemn cu legenda ”Todesorgel – Dispozitiv pentru foc continuu (aşa numita Orgă a Morţii)”, în fapt, nu se cunosc prea multe despre construcţia şi modul de funcţionare al armei. ”Foc continuu” este o formulă pentru turişti, chiar şi un specialist mediocru în istorie militară ştiind că este vorba despre un desiderat imposibil de realizat cu tehnologia sec. XV.
Prejmer (s, C.o, Strada Mare, nr. 2)
