În curtea Bisericii voievodale Adormirea Maicii Domnului (1440) găsim Piatra Cinzaiului (a chinului; sec. XII; ”în partea dreaptă, la intrare”). Ca pedeapsă, publică și exemplară, ”oamenii erau întinşi pe piatra adusă şi pusă în fața bisericii, aplicându-se pedepse corporale prin lovirea corpului gol cu bețe”. Această Piatră nu a servit doar aplicării pedepselor comune, pe ea fiind chinuiți atât cei care au rezistat lepădării de credința ortodoxă și trecerii la catolicism, dar și răsculați din timpul lui Horea.
Într-un Ghid turistic al jud. Arad (1974), Piatra este localizată ”în fața clădirii cu nr. 113”, fiind posibil ca locația ei să fi variat în timp.
Este eronat să considerăm piatra doar un corp oarecare, amorf: ea a fost investită cu roluri simbolice complexe. În această cheie, Piatra Cinzaiului nu este un simplu suport, fiind posibil ca rolul ritual al pietrei în cauză să fie mult mai vechi. Capacitatea stâncii de a înmagazina energii subtile și de a servi drept releu acestora este afirmată și de vechile mituri și de cercetări recente. Dată fiind utilizarea Pietrei Cinzaiului, este de presupus o acumulare de energii negative, malefice.