În pronaosul bisericii de lemn Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil (sec. XVIII) se găsesc, de o parte și de alta a ușii de intrare, dar și deasupra acesteia, elemente ale Judecății de Apoi, pictate naiv, dar cu o naturalețe infricoșătoare. Caznele la care dracii, negri și încornorați, îi supun pe cei păcătoși sunt însoțite de legende (texte explicative) detaliate. Majoritatea elementelor sunt mai mult moralizatoare decât canonice, fără a lipsi o anumită notă de umor și caricaturizare. Lipsește echilibrul dat de prezența personajelor divine, semn că odată păcatul comis în timpul vieții, este fără alternativă plătit în viața de apoi.
Trei elemente alegorice apar ”în jumătatea nordică a peretelui”: Moartea, Ciuma și Lenea. Cea mai semnificativă este Moartea, un schelet cu o coasă în mâna stângă și un pocal (sau o clepsidră?) în dreapta, veghind un ciubăr umplut de cranii. Deasupra ciubărului sunt tibii încrucișate în X, numărul și dispunerea lor putând reprezenta un unicat.
Studiul comparativ al reprezentărilor infernale la anumite comunități și culturi poate reprezenta o cheie pentru înțelegerea unor realități psihologice și sociale profunde. De exemplu, este bine documentat faptul universal că infernul este mai viu reprezentat și mai clar conturat decât imaginile contraponderii paradisiace.