În punctul ”Peret” arheologii au descoperit în campania din 1999 ”cea mai veche formă de arhitectură sacră din piatră cunoscută până în prezent pe teritoriul Transilvaniei”, datată în epoca bronzului timpuriu. Este vorba de o incintă circulară cu un diametru de cca. 9 metri, formată din ”bolovani masivi de calcar cu lungimea de până la 1 m. şi lăţimea de 0.50 – 0.60 ., marea majoritate fiind dispuşi în poziţie înclinată, cu faţa mai plată spre interior”. Central, ”au fost descoperite două zone în care fuseseră depuse oase umane dezmembrate ce nu par a reprezenta morminte obişnuite, ci mai degrabă depuneri rituale de oseminte”.
Lăsând la o parte exagerările unora (dintre care se remarcă regretatul Peter Leb, care dublează sau triplează chiar dimensiunile, vorbind chiar de un Stonehenge autohton), sanctuarul a fost conservat in situ. Mai pe românește a fost îngropat la loc, eventualii turiști interesați trebuind să-și imagineze, poate cu ochii minții, sanctuarul megalitic.
Ampoița (s, C. Meteș)