Bucureşti (M, s. multiple)

Am primit prin e-mail o contribuţie a d-lui Nicolaie Văduva din Bucureşti, privind subteranele Capitalei, de altfel singurul feed-back epistolar – din partea cititorilor – al cărţii noastre ”Secretele României subterane” (Ed. Triumf, București, 2013). Este vorba de două tuneluri istorice şi două tuneluri de dată recentă (unul interbelic şi altul modern). O prezentăm in extenso, fără redactare (am adăugat doar diacriticele, am detaliat unele locații şi am restrâns prezentarea doar la suprafaţa Capitalei). Rămâne la latitudinea cititorilor stabilirea valorii de adevăr şi continuarea cercetărilor în cazurile semnalate:

”În iarna anului ’87, când au început lucrările la pasajul rutier de la Piaţa Unirii, chiar în dreptul Bisericii Sf. Gheorghe Nou (Bd. I.C. Bratianu,1, s. 3 – n.n.), la circa 10 metri de începerea pantei pentru intrarea în pasajul rutier, la o adâncime de 2-3 m a fost decopertată bolta unui tunel realizat din cărămidă. Ulterior bolta a fost spartă şi s-a pătruns în incinta tunelului. Direcţia acestuia era pe axul Curtea Veche (str. Franceză, 25-31, 3 – n.n.) – biserica Sf. Gheorghe. Excavaţiile au fost oprite câteva zeci de minute, timp în care am observat că tunelul avea înalţimea de 3-4 metri şi era suficient de lat ca sa permită trecerea lejer cel puţin a unei căruţe. Am remarcat că era uscat, deci avea o bună ventilaţie. Timpul nu mi-a permis să urmăresc evoluţia lucrărilor, dar bănuiesc faptul că spărtura a fost acoperită cu pământ pentru a continua lucrările la pasajul rutier.

Am mai aflat, de la mai multe persoane care au lucrat la construcţia magistralei a doua de metrou, că în zona cinematografului Patria (Bd. Magheru, 12-14, s. 1 – n.n.) a fost descoperit un alt tunel, pe sub bulevard, pe axa Nord – Sud. În acesta au fost găsite arme din timpul ultimului război.

În zona fostei Pieţe a Aviatorilor, actuala Ch. de Gaulle (s. 1 – n.n.), cu prilejul unui 23 August, trecând prin zonă, în stânga fostului bloc destinat personalului Ambasadei Sovietice, în dreptul unui spațiu verde, am observat o gură de acces spre un tunel. Remarcabil era că această cale de acces avea trepte de marmură şi chiar un covor roşu. Intrarea era lângă o piesă de mobilier stradal, de formă paralelipipedică, bogat ornamentată cu motive vegetale, de modă veche, cred că din calcar sau travertin. Era discordantă față de peisajul din jur, în parc neexistând nici o bancă.

Folclorul urban mai aminteşte de un tunel care leagă casa lui G. Becali de pe Şos. Aviatorilor (de fapt Aleea Alexandru, 1, s. 1 – n.n.) cu o casă din apropiere, de pe Aleea Modrogan (s. 1 – n.n.), unde au locuit Elena Lupescu si apoi Pacepa.

Ţin minte că presa primelor zile de după evenimentele din ’89 a făcut referire la mai multe catacombe şi tuneluri de sub Bucureşti, bine prezentate, chiar şi cu scheme”.