”Ceea ce n-am putut afla din nici un document scris, dar este o realitate, se referă la rețeaua de comunicare, cel puțin pietonală, construită subteran, prin care se efectuau legături secrete de aprovizionare a diferitelor puncte strategice, probabil de evacuare în afara oraşului, sau în alte scopuri ce nu trebuiau ştiute. Existența acestei rețele s-a dovedit de mai multe ori cu ocazia săpăturilor de fundație efectuate în şantierele de locuințe. Dar, aceste canale săpate pe mai multe trasee sub pământ sunt înfundate prin surparea lor aleatorie, sau comandată de forțe necunoscute, aşa încât reconstituirea presupusei rețele subterane a Aiudului este, pe cât de interesantă, pe atât mai mult de dificilă, tehnic şi economic”.
Rândurile de mai sus aparțin Dlui. Oliviu Socaciu, cetățean de onoare al municipiului Aiud și autorul unor interesante lucrări monografice. După ce ne-a confirmat caracterul lacunar al informațiilor deținute în prezent despre subteranele Aiudului și a unor debușee din Cetate, domnia-sa și-a manifestat tristețea că municipiul Aiud este ”văzut” în general stereotipic, ca ”oraş-puşcărie”. Poate că dacă ar exista viziunea unui oraș-memorial, în care trecutul teribil și blestemat al spațiului de exterminare să fie folosit ca lecție și trambulină către viitor, percepția ar fi alta.
Moștenirea concentraționară a Aiudului nu poate și nici nu trebuie estompată. Contează însă cum este prezentată și folosită în acord cu ciclicitatea istoriei, pentru a nu se mai da posibilitatea ca, în viitor, trecutul să se repete iar.
Aiud (M)