Trifești (s, C.o.)
Moșia Trifești este cumpărată în anul 1780 de Constantin Balș, vel logofăt al Ţării de Jos, care termină construcția conacului – începută de Grigore al III-lea Alexandru Ghica, domn al Moldovei, fostul proprietar al moșiei – și zidește în apropierea acestuia o biserică de piatră (1799).
Tradiția locală menționează existența unor tuneluri, al căror traseu pare cunoscut: ”Localnicii satului Trifeşti din județul Neamț povestesc că în urma dărâmării conacului logofătului Constantin Balş s-a descoperit un tunel care ducea până la Moldova Seacă (toponim la est de sat; indică fosta albie a râului Moldova – n.n.)” și (re)confirmat de unele ”surpări inexplicabile de teren”.
Este menționată dispariția unor săteni care au încercat să traverseze subteranele: ”oamenii au descoperit un tunel secret care ducea tocmai la Moldova Seacă (…) Nişte bărbați au intrat să vadă cât este de mare tunelul şi nu au mai văzut lumina zilei”. ”Ruinele conacului s-au păstrat până în 1973”, deși urmele fostului amplasament se mai pot identifica în teren. Sătenii au dat și ei o mână de ajutor la distrugerea a ceea ce mai era de distrus din conac – au furat ”material de construcție”: piatră și cărămizi – așa că posibila dispariție din tuneluri ar putea fi de fapt un banal ”accident de muncă”. ”Planurile acestei clădiri (ale conacului – n.n.) se află la Arhivele Statului Piatra Neamț”.
Biserica Sf. Nicolae (str. Principală), monument istoric, adăpostește o icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului, care este scoasă în procesiuni pe timpuri de secetă, pentru aducerea ploii. Tradiția locală spune că ”în urma unei inundații, un cioban a găsit icoana (în albia râului Moldova – n.n.) şi a dat-o bisericii satului”. Istoricul descoperirii urmează motivul obiectului de cult religios recuperat, în mod miraculos, din mediul acvatic. Mormântul ciobanului este ”un monument situat în curtea Şcolii generale cu clasele I-VIII nr. 1 Trifeşti şi potrivit tradiției în locul respectiv ar fi fost înmormântat ciobanul care ar fi salvat icoana din apele învolburate”.
