Plaiul Foii (cabană, O. Zărnești; Mt. Piatra Craiului)

”Cerdacul Stanciului” (versantul de vest al masivului) este cunoscut datorită arcadei sale spectaculoase, provenită din prăbușirea unui fragment din  plafonului unei peșteri. De acest loc se leagă amintiri cu haiduci, chiar numele trăgându-i-se de la faptul că unul dintre ei își avea aici locul de taină: ”Cerdacul Stanciului, o peşteră-ascunzătoare pe care haiducii se urcau pe un prepeleac. Stanciu (al Bratului, viețuitor în sec. al XVIII-lea – n.n.) a plecat în codri … (şi) în scurt timp a adunat o ceată puternică”.

În ceea ce privește peștera propriu-zisă, încă din 1910 Mihai Haret  menționa controversele și scepticismul său privind dimensiunea galeriilor: ”După unii această grotă ar răspunde pe sub Piatra Crai, din România în Transilvania la satul Peştera (în linie dreaptă, ≈4.5 km distanță – n.n.). Nu ştim întru cât poate fi adevărată această aserțiune”. Ciudat este că același Mihai Haret revine în 1940 aproape convins de mărimea peșterii: ”Mai multe legende circulă asupra acestei uriaşe excavațiuni. Se pare că regretatul geolog Profesorul Murgoci (Gheorghe Munteanu Murgoci, 18721925 – n.n.) a explorat-o în parte, renunțând să continue din lipsa unei organizări temeinice a expediției, dat fiind dimensiile cavernei. Eu însumi am încercat explorarea, asemenea renunțând în fața unor mijloace materiale neîndestulătoare şi prea costisitoare. Pătrundem în gura peşterii pe o scurtă distanță orizontală, după urcarea peretelui ca şi vertical de 12 m înălțime (accesul se făcea «pe o prăjină», urmașa prepeleacul amintit și de legendă – n.n.), care o desparte de baza muntelui; acolo sus se întâlneşte un aven – sau puț natural – de 80 m. adâncime, în fundul căruia se aud curgând ape şi de unde s’ar deschide una sau mai multe galerii laterale”.

Datorită incoerenței colectării datelor speologice din România (centralizare și sistematizare profund lacunare), nu cunoaștem stadiul actual al progreselor făcute în cercetarea peșterii de la Cerdacul Stanciului. Este posibil ca Stanciu al Bratului să fi folosit peștera pentru a-și ascunde o parte din prăzile obținute.