”OZN”-ul de la Lainici: 50 de ani de eroare ufologică

Numele ”Lainici” are o etimologie și o semnificație neclară. Mănăstirea gorjană a fost profanată în mai multe rânduri: întâi de habsburgi, apoi de germani în Primul Război Mondial și în final de comuniștii indigeni care i-au pus la propriu lacătul pe ușă. Cum-necum, a rezistat greutații vremurilor și nemerniciei oamenilor, ca un simbol al tăriei credinței încercate de vrăjmași.

Biserica veche a mănăstirii a fost terminată în anul 1817, fiind rezidită pe temelia celei distruse de armatele lui Bucow la mijlocul sec. XVIII.

 

 

Monumentul istoric prezintă mai multe fresce cu o iconografie relativ rară, dar canonică.

Profeți și sibile. Registrul superior al exteriorului, încadrat de brâul median și cornișă, este pictat de jur împrejur cu sfinți, filosofi antici și sibile. Biserica răsăriteană (ortodoxă) a celebrat valoarea atemporală a filosofilor antici. Știm, sună puțin diferit față de discursul prozelitismului ateu, dar aceasta este realitatea. Sibilele, preotese clarvăzătoare, au anunțat în profețiile lor venirea Mântuitorului. Deși păgâne, vestind Adevărul, și-au găsit loc în iconografia creștină.

Sf. Hristofor. În același cadru pictural exterior, pe peretele sudic se remarcă Sf. Mucenic Hristofor (”Hristo” + ”foros” – purtător de Hristos), redat cu cap de miel. Reprezentarea este una din cele 8 variaţii canonice de reprezentare a sfântului, adesea redat cu cap de câine (chinocefal), sau de miel:

 

 

În privința aspectului Sf. Hristofor situația nu este deloc clară: diferenţe semnificative lasă posibilitatea ca, de-a lungul timpului, redările sale să fi amalgamat mai multe personaje. La această dilemă a contribuit și frecventa ”stricare” a picturilor  sfântului cu chip de animal: zugravii au modificat redările pentru a le ”îmblânzi”, atunci când nu le-au schimbat cu totul înfățișarea.

Zodiile. Bolta pridvorului are în centrul său o frumoasă reprezentare a lui Iisus Pantocrator. Este înconjurată, de jur-împrejur, de cercul unui zodiac. Redările celor 12 zodii prezintă unele particularități inspirate de imaginația zugravului: de exemplu, Scorpionul seamănă mai mult cu balaur, iar Vărsătorul cu o … meduză:

 

 

Deși reprezentările la care facem referire sunt puțin numeroase, ele sunt canonice și nu ies din tipicul picturii bisericești. Doritorii pot aborda o lectură esențială în acest sens ”Erminia picturii bizantine”¹, scrisă în Dionisie din Furna (redactată la începutul sec. XVIII după modelele anterioare). O spunem, o repetăm și o întărim, pentru că sunt diverși, după cum vom vedea, cărora li se pare că identifică în pictura unor biserici cai verzi pe pereți.

 

 

Aerostatul-OZN. În ”Enciclopedia observațiilor O.Z.N. din România (1517-1994)”, Călin N. Turcu (1942-2006) susține că pe frescele de la Mănăstirea Lainici este redat un OZN:

”La începutul secolului al XVII-lea, zidurile capelei mănăstirii Lainici, jud. Gorj, au fost repictate cu o serie de motive religioase, care aveau menirea de a-i educa pe credincioşii analfabeţi şi de a-i familiariza cu imaginile referitoare la Dumnezeu. Deşi aceste fresce au avut mult de suferit de pe urma vandalilor şi a intemperiilor, totuşi una din scenele pictate pe pridvor a rămas aproape intactă. Se intitulează «Arhanghelul Gavril aduce Buna Vestire Mariei» şi este un desen cu totul independent de celelalte. Reprezintă un «vehicol» (sic!) ce se află suspendat deasupra capetelor celor doi protagonişti ai scenei. Este vorba de un fel de montgolfier dublu – în nici un caz nu poate fi vorba de un nor! – care se termină cu un tub îngust, deschis, de unde par să scape dâre roşii discontinui, absorbite în urmă de o bandă noroasă tot de culoare roşie. Se cuvin menţionate două amănunte: 1) pare a fi vorba aici de o reprezentare pur abstractă, neîntâlnită de regulă pe zidurile mănăstirilor din România şi 2) primul montgolfier avea să fie construit de către francezi câteva sute de ani mai târziu”².

Fragmentul este plagiat, cu mici adăugiri neinspirate, din Hobana și Weverberght, UFO’s from behind the Iron Curtain:

”Oricum ar sta lucrurile, există un desen de care trebuie să ne ocupăm și care se află pe un zid exterior al mănăstirii Lainici. La începutul secolului al XVII-lea, pereții bisericii acestei mănăstiri au fost acoperiți cu tot felul de reprezentări religioase, menite să-i îndrume pe credincioșii neștiutori de carte pe căile lui Dumnezeu. Aceste picturi au avut de suferit, din pricina vandalilor și a intemperiilor, mai mult decât cele din vestitele biserici mănăstirești din nordul țării, precum cea de la Voroneț.

Scena din pridvor, însă, «Îngerul Gabriel îi aduce Mariei Buna Vestire», a rămas practic neatinsă. Mai mult decât atât, este vorba despre o compoziție de sine stătătoare, astfel încât ciudatul «vehicul» aflat deasupra capetelor celor două personaje principale face, fără îndoială, parte din ea. Obiectul în cauză – care nu este un nor – seamănă foarte mult cu un balon Montgolfier dublu, suspendat deasupra celor două personaje centrale. «Baloanele» se termină într-un soi de tub cu diametru îngust, din care niște puncte roșii par să fie absorbite de o fâșie roșie, asemănătoare unui nor.

Am rugat un istoric medievist, specializat în obiectele și ustensilele secolului al XVII-lea și ale perioadelor anterioare, să identifice obiectul, dar nu a fost în stare să o facă. Nu este posibil ca acesta să fie un desen abstract, arbitrar, deoarece asemenea lucruri nu apar pe zidurile mănăstirilor. În plus, primul balon Montgolfier nu a fost înălțat decât la aproximativ 150 de ani după realizarea desenului…”³

O amintire. Nu l-am cunoscut, în carne și oase, pe Ion Hobana. Am vorbit de câteva ori, la telefon, pe teme punctuale. O dată, l-am întrebat despre tipul și poziția așa-ziselor reprezentărilor ufologice de la Biserica Domnească din Târgoviște. Mi-a răspuns franc că nu le văzuse, ideea și descrierea lor preluând-o integral de la Victor Kernbach. Situația este întărită de ediția franceză a cărții din care am citat mai sus. Fragmentul începe puțin diferit: ”Oricum ar sta lucrurile, există unul dintre aceste desene despre care putem vorbi în cunoștință de cauză (s.n.)”⁴.

Nu există nicio ”capelă” (adăugirea lui Turcu) la Lainici; ufologul se referă la biserica veche, monument istoric și adevărata inimă a mănăstirii. Începută în 1990, noua biserică-catedrală a fost terminată în… 2011. Este de domeniul evidenței că de vreme ce din biserica de sec. XVII s-au păstrat doar temeliile, nimeni nu are cum să știe cu exactitate ce picturi îi împodobeau zidurile. Referința este la frescele de sec. XIX (1860).

Am fost de vreo 4-5 ori la Lainici și tot de atâtea ori am eșuat să dibuim scena în cauză. Și asta pentru că nu există «Îngerul Gabriel îi aduce Mariei Buna Vestire» în pridvorul (exonartexul) deschis. Într-un final am găsit o redare a Bunei Vestiri pe peretele de nord al pronaosului (nartexului). În Cazuri și necazuri OZN în România (Vlad-Ionuț Musceleanu, Ed. C.I.D., București, 2018, p. 194-196) am marșat pe această variantă greșită, ghidându-ne după secvența noutestamentară indicată de autor/i.

De-abia în 2020 am identificat corect scena, ajutați de schița din cartea lui Hobana și Weverberght, inaccesibilă nouă și majorității românilor până la acea dată:

 

Schița lui Julien Weverberght, făcută la fața locului

 

 

 

Obiectul în cauză face parte din registrul Iadului, fiind plasat la dreapta ușii de intrare (perspectiva observatorului, privind din față). Există tentația de a îl relaționa cu mica legendă chirilică de dedesubt (cf. dr. Elena Chiaburu, Mater Bogorodiță – Maica Născătoare de Dumnezeu; cel mai probabil un palimpsest) și cu scena consecutivă, Moartea bogatului nemilostiv. Și deoarece fundalul este parțial acoperit de ancadramentul atașat ulterior realizării frescei, rămâne impresia eronată de element izolat, supus unor varii interpretări.

Spun autorii Hobana și Weverberght: ”Am rugat un istoric medievist, specializat în obiectele și ustensilele secolului al XVII-lea și ale perioadelor anterioare, să identifice obiectul, dar nu a fost în stare să o facă”. Pare mai degrabă o mărturie neverificabilă și o formulă de prevedere în cadrul construcției. Mai ales că se indică explicit ustensile și chiar despre o ustensilă este vorba.

Apoi ei fac saltul la explicația fantezistă a ceva ce ”seamănă”, ”seamănă foarte mult cu un balon Montgolfier dublu”, situație pe care o consideră anacronică, prin urmare imposibilă, așadar probabil nepământeană. Primele încercări ale fraților Montgolfier datează din 1782, iar în 1783 se fac deja manifestări publice în diferite variante. Chiar și luând de bună varianta de datare greșită avansată (începutul sec. XVII), diferența de ”câteva sute de ani” nu dă la socoteală. Folosind însă varianta corectă (1860), reiese că pictura de la Lainici succede realizările aeronautice ale celor doi francezi cu aproape un secol. Greu cu pictura bisericească, greu cu istoria, greu cu aviația, greu.

Ipoteza ufologică este următoarea: voind să fixeze amintirea unui eveniment neobișnuit, care l-a marcant profund, zugravul ar fi inserat în registrul pictural obiectul neobișnuit și, prin urmare, necanonic. Pe cale de consecință, ar trebui să avem de a face cu o reprezentare foarte rară, dacă nu cumva chiar unică. Doar că lucrurile nu stau deloc așa.

Doar într-o singură sursă, Vasile Marinoiu, Iulian Cămui, Biserici monumente istorice din Gorj cu pictură murală exterioară (Ed. Măiastra, Târgu Jiu, 2016), găsim nu mai puțin de 8 redări analoage⁵: biserica Sf. Nicolae a Schitului Crasna (sat Ungureni, comuna Crasna, pictura 1757), biserica Sf. Arhangheli Mihail și Gavril (s. Stănești, c. Stănești, 1732), biserica Sf. Voievozi (s. Groșerea, c. Aninoasa, 1808), biserica Sf. Ioan Botezătorul (s. Ciocadia, c. Bengești-Ciocadia, 1809-1811), biserica Sf. Nicolae și Sf. Andrei (Târgu Jiu, 1812-1813), biserica Sf. Nicolae – Mămăroi (s. Brădiceni, c. Peștișani, 1832), biserica Sf. Voievozi (s. Ionești, c. Ionești, 1836), biserica Sf. Nicolae (s. Cleșnești, c. Glogova, 1865).

Despre ce este vorba?

În imaginarul popular, din care s-a inspirat parțial și pictura religioasă acolo unde canonul a permis-o, diavolul ”negru ca tăciunele”, întreține caznele eterne ale iadului. Această muncă veșnică este accesorizată cu obiecte specifice: furci de fier, vătraie, foale pentru rânduit, vânturat și aerat focul. La Lainici, ca și în celelalte cazuri enumerate, este vorba de foale (aparat care servește la comprimarea și la suflarea aerului cu ajutorul unei camere cu burduf de piele cu pereți plisați, acționată prin mânere sau printr-un sistem de pârghii). De obicei le mânuiește un diavol; la Lainici el este mascat (sau distrus) de aplicarea ancadramentului. Nimic ieșit din comun, nimic extraterestru. Nimic.

Oferim doar două ilustrații edificatoare, putând oricând a multiplica exemplele vizuale:

 

Pridvorul bisericii Groșerea

 

Pridvorul bisericii Brădiceni

 

Hobana și Weverberght (la care s-a raliat și Călin N. Turcu) s-au dorit superiori și fin ironici afirmând despre motivele religioase pictate că ”aveau menirea de a-i educa pe credincioşii analfabeţi şi de a-i familiariza cu imaginile referitoare la Dumnezeu”. Tare credem, văzând gogomănia lor cu ”dublul montgolfier roșu” că au reușit doar o auto-ironie involuntară. Însă spre deosebire de ceilalți, ”familiarizarea cu imaginile” nu a reușit în cazul lor!

Pentru a încheia într-o notă optimistă pentru ”farfuriști”, adresa mănăstirii este o stradă, numită cum altfel decât Lainici, din orașul… Bumbești-Jiu. Oraș aflat la 8 km depărtare. Într-o țară unde orice bizarerie devine prin intermediul oamenilor realitate, este posibil totuși să existe și farfurii zburătoare pictate pe zidurile unor biserici. Noi, poate și dumneavoastră, le mai căutăm încă!

 

 

Note ¹Dionisie din Furna, Erminia picturii bizantine, Editura Sophia, București, 2000, p. 101; ²Călin N. Turcu, Enciclopedia observațiilor O.Z.N. din România (1517-1994), Ed. Emanuel, București, 1994, p. 3; ³Ion Hobana, Julien Weverberght, UFO’s from behind the Iron Curtain, Ed. Bantam Books, New York, 1975, p. 151-2. Cartea se afla în biblioteca lui Călin N. Turcu din martie 1993 (cf. dedicației olografe semnate de Ion Hobana); ⁴Ion Hobana, Julien Weverbergh, Les OVNI en URSS et dans les Pays de l’Est, Ed. Robert Lafont, Paris, 1976, p. 191. Și această carte se afla în biblioteca lui Călin N. Turcu din ianuarie 2004 (cf. dedicației olografe semnate de Ion Hobana); ⁵Informațiile sunt extrase din sursa menționată. Bisericile enumerate sunt din județul Gorj, iar scena în cercetare se află în pridvor, la dreapta ușii (registul Iadului). Anul din paranteză indică data picturii exterioare, cf. sursei amintite.