Nu ai niciun produs în coș.

0

”Peștera lui Zalmoxis” de la Copăceni (c. Racovița, VL)

(în curs de actualizare)

 

Din Dicționarul lui Dimitrie Frunzescu, statistician de formație, funcționar ministerial mărunt de profesie:
”Cocajonŭ, munte înaltŭ în j. Argeşŭ la hotarŭ lângă Oltŭ, ale căruĭ pόle le spală apa; acestŭ munte are o peşteră în care se ḑice că a statŭ ascunsŭ câtŭ va timpŭ Zamolcsis filosoful şi legistul Dacilorŭ.”1
Intrarea alătură două enunțuri, cel cu muntele și cel cu peștera; nu este clar dacă cel de-al doilea este doar o extrapolare din sursele antice, dar, după cum vom vedea, este irelevant.
Înșirând generalități despre ”religia și moravurile” dacilor, A.D. Xenopol, în Istoria Românilor din Dacia Traiană, ajunge și la problema muntelui sfânt, Kogaiononul (grafiat Cogaeonon). Într-o notă de subsol, rezolvă intrarea din Frunzescu:
Dicţionarul lui Frunzescu conţine numele unui munte Cocaionul (p. 124), arătat ca aşezat în judeţul Argeş lângă Olt şi spunând că ar aveà o peștere în care se zice că Zamolxis s’ar fi retras. Ar fi foarte însemnat de a se puteà constatà păstrarea acestei denumiri. Rugând pe D-l Zugrăvescu, învăţător sătesc din comuna Zeblea (Jiblea – n.n.), plaiul Loviştea, jud. Argeş, a cercetà dacă există într’adevăr un munte cu asemenea numire, d-sa după o minuțioasă cercetare a tututor munţilor din judeţul Argeşului, care vin spre Olt, nu a putut descoperi nici pe unul cu numele de Cocaionul. Indicaţia lui Frunzescu este deci greșită (s.n.)”2.
Prima paranteză. Găsim la Xenopol o dezvoltare geografică specifică asupra locației Kogaiononului? Nu; exceptând o paralelă între Caucasus Mons, Cogaeonum, Caucaland (cu tribul dac al Caucoensilor) și ”numele mai multor munți Cocanul din Carpații munteni”3.
A doua paranteză. De ce n-a apelat, pentru detalii, Xenopol la Frunzescu? Răspunsul este simplu: autorul Dicționarului era deja repausat. Născut în 1838, asupra datei morții sale există unele dubii. Dr. Gheorghe Dobre indică 18814. În schimb, Dicționarul5 lui Lazăr Șăineanu dă 1885. Oricare ar fi varianta corectă, la momentul redactării Istoriei, nu mai era disponibil pentru a răspunde întrebărilor lui Xenopol. Acesta din urmă a  solicitat un om al locului, învățătorul Zugrăvescu, ale cărui investigații toponimice își mențin valabilitatea și în prezent.

***

Dr. Constantin Ionițescu este specializat în oftalmologie. Doctor de ochi. Referințele noastre ni-l indică ca un doctor de ochi foarte bun. Ionițescu suferă însă de ceea ce se numește colocvial Sindromul Hagi Gheorghe. Nu-i ajunge performanța din profesia pe care și-a ales-o, așa că se aventurează în zone în care atinge, cu asupra de măsură, limitele cele mai de jos ale incompetenței. Își motivează aceste porniri prin patriotism local. N-ar fi nimic rău, ba chiar ne-am păstra în zona amuzamentului facil, dacă stația de amplificare a internetului și a centurilor sociale nu l-ar transforma într-un reper și, pe cale de consecință, într-un smintitor.
Ca orice entuziast care tatonează granițele imposturii, Constantin Ionițescu se slujește de oarecare abilitate de a suci fraza, cât să-i iasă concluzia. Cercetătorii serioși, profesioniști sau amatori, nu fac așa ceva. Doar escrocii și manipulatorii. Să vedem despre ce este vorba.
Citatele de  mai jos sunt extrase din Constantin Ionițescu, Muntele Kogaion şi Peştera lui Zamolxis în munţii din apropierea Coziei. Din tainele de legendă şi adevăr ale Ţării Loviştei. Legenda Împăratului de Rouă, un studiu publicat inițial pe blogul personal al autorului (2108) și preluat apoi de cele mai diverse surse.
”Oare s-a înşelat A.D. Xenopol legat de Muntele Cozia şi peştera lui Zamolxis, peştera fiind cea din Copăceni-Racoviţa, jud. Vâlcea, descrisă de Michael Schendos în anii 1717-1723?”;
”La mijlocul secolului al XIX-lea, după ce D. Frunzescu a alcătuit dicţionarul al cărui nume îl poartă, p. 98, şi care conţine numele unui munte: Kogaionul, p. 124,  arătând că peştera e aşezată în judeţul Argeş, lângă Olt. De asemenea, Domnia sa afirma că ar exista o peşteră, în care, se spune,  că Zamolxis s-ar fi retras. Xenopol, în acea perioadă, l-a rugat pe învăţătorul Zugrăvescu, din Jiblea, să se documenteze în acest sens, însă, negăsind acest toponim, Kogaion, a renunţat.”;
”După cum a bănuit Xenopol, studiind dicţionarul lui Frunzescu, este posibil ca peştera să fie săpată în peretele muntelui de la Copăceni-Racoviţa, ea fiind aceea pe care au căutat-o mulţi istorici, dar tot atât de mulţi au trecut pe lângă ea fără să o găsească.”
Adică, cumva, Xenopol, aportat ca figură de prestigiu, era pe drumul cel bun, dar a renunțat fără finalizare, iar Ionițescu vine să-l completeze și să-l împlinească. După cum am văzut, nimic mai fals. Xenopol doar a menționat (într-o notă de subsol) o informație, pe care a verificat-o și care nu s-a confirmat. (Frunzescu folosește Cocajonŭ, nu Kogaionul; iar masivul Cozia nu are nimic de-a face, geografic vorbind, cu Depresiunea Loviștei.)
Nu este clar cum, pentru dr. Ionițescu, Dealul Prislopului (cu înălțimea maximă în Vf. Prislopului, 544.4 m) poate fi numit ”munte”. În ceea ce privește peșterile antropizate de pe Valea Oltului, amintim doar ”Cuptorul” sau ”Peștera lui Traian”, aflată în dreptul ”Mesei lui Traian” (în dreptul orașului Călimănești, pe celălalt mal, ambele, în prezent, sub nivelul apei). Din această perspectivă, peștera de la Racovița nu este nici unică, nici mai specială ca altele.

 

Cum ziceam, situația ar fi doar amuzantă, dacă în zona Mănăstirii Cornet nu s-ar fi împământenit deja, post 2018, ideea peșterii lui Zalmoxe. Cu care, repetăm pentru întărire, Xenopol n-are nicio treabă.

 

Adăpostul rupestru de la Copăceni nu este lipsit de interes. Cu toate acestea, nu vom dezvolta aici această temă. Una-i una, alta-alta.

 

Note 1Dim. Frunzescu, Dictionaru Topograficu și Statisticu alu Romaniei, Tipografia Statului, București, 1872, p. 124; 2A.D. Xenopol, Istoria Românilor din Dacia Traiană, Ed. Cartea Românească, București, Ed. III, vol. I, p. 67; 3Ibid.,  p. 137-8, 225. Specific se amintește ” Cocan, munte din judeţul Muscel, aşezat pe lângă Olt” (p. 225), dar rolul de exemplificare este evident. 4Gh. Dobre, Statisticianul Dimitrie Frunzescu (1838-1881), în Viața economică, nr. 40/10.10.1969, p. 12; 5Lazăr Șăineanu, Dicționar Universal al Limbei Române, ed. VI (1929).