”Svasticile” Reginei Maria

Aventura nazistă a fost una dintre cele mai mari drame ale secolului XX (mare, uriașă, dar nu singura). Riscul aprofundării unor aspecte nebuloase, venit la pachet cu posibilitatea de a fi taxat de simpatizant, dacă nu chiar aderent, a făcut istoricii să păstreze o anumită rezervă. Elementele disparate există, însă ele n-au fost prinse într-un tot coerent. Ceea ce a lăsat loc de manevră unora care și-au propus rescrierea trecutului într-o cheie (presupus) favorabilă lor.

 

Istorici cu juma’ de normă. Controversa ”Arcul de Triumf – Budapesta”  a apărut la sesizarea polițistului doctor în istorie Florin Șinca (aici). Șinca este un cercetător serios și tocmai de aceea miră tonul insinuant – infamant (și eronat faptic!) al mesajului său. Dilemele sale pot fi legitime, forma în care le introduce public, nu. Îl oprea cineva să cerceteze problema? (Pe atunci nu ieșiseră la suprafață afilierile sale politico-ideologice, de altfel incompatibile cu postul în care era încadrat. Basorelieful Budapesta a fost acoperit în primii ani postbelici și la data sesizării lui Șinca restaurarea lui era prinsă în proiectul de realibitare – semnat, ștampilat și aprobat – al edificiului.  Printr-o stranie coincidență – sau nu! – deturnarea și ”recuperarea” de către ”naționaliști” s-a petrecut prin mijlocirea unui salariat dintr-o instituție de forță a statului român.)

Un alt exemplu din categoria ”Dilemele îmi strică somul” este ”Svastica de pe coroana Reginei Maria a României” (aici). Autor: George Damian:

”O chestie puţin remarcată la coroana purtată de Regina Maria a României la Alba Iulia: lănţişoarele de la urechi se încheie cu discuri în care sunt încastrate svastici”.

”Puțin remarcată” de către cine? (Specialișii sigur remarcaseră, iar Ordinul ”Crucea Regina Maria”, cu trei clase, are mulți recipienți, motiv să remarce și publicul).

După ce am remarcat (și aplaudat) agerimea dlui. Damian, ne întrebăm cum se face că n-a observat același simbol care înmănunchiază arcele coroanei?

 

 

Și e svastică sau altceva? Din nou, l-a oprit cineva să cerceteze problema?

Pe noi nu ne-a oprit nimeni. Și așa am ajuns la pudoarea istoricilor, adevărați de această dată, de care vorbeam la începutul acestor rânduri.

 

Simbolul Reginei Maria. Descrierea clasică a coroanei Reginei Maria păstrează, după cum era de așteptat, terminologia din heralidică. Astfel, simbolul adus în discuție este numit – greșit credem noi –  cruce gamată (de la litera grecească gama,  Γ):

”În punctul în care se unesc se află un glob suprapus de o cruce gamată” și ”La capetele lanţurilor se află câte o cruce gamată, din aur, înscrisă într-un cerc” (aici).

Se cunoaște că realizarea a fost încredințată Casei fraților Falize din Paris și că designul a fost realizat de Costin Petrescu, urmând preferințele și chiar sugestiile punctuale ale Reginei.

Există mențiunea potrivit căreia ar fi un ”simbol personal al Reginei Maria” (aici), fără alte detalieri. Găsim modelul (complet sau doar pe jumătate), în efectele personale ale Reginei (aici):

 

 

 

Cert este că el poate fi regăsit întocmai în medaliile Ordinului ”Crucea Regina Maria”, creat în 1917 pentru ”recompensarea serviciilor aduse țării în timp de răsboi sau în caz de epidemii în timp de pace persoanelor care se vor fi distins în chesitunile sanitare”.

”Ordinul avea forma cruci bizantine cu brațele egale, având următoarele dimensiuni: lățimea de 8 mm, grosimea de 2.5 mm și lungimea de 48 mm pentru clasa I și 40 mm pentru celelalte clase.

Fiecare braț al crucii avea două laturi: una în lungime de 20 m și cealaltă de 10 mm. La capete brațele se termină prin câte o a treia latură de 18 mm lungime, formând cu lungimile de 20 mm unghiuri de 350 iar cu cele de 10 mm unindu-se, nu direct, ci pe o altă latură de 6 mm perpendicular pe cele de 10 mm” (aici):

 

 

Dacă forma adoptată prezintă o simetrie de gruce grecească (cu brațele egale), există exemplare mai vechi în care forma de bază este extrasă din crucea latină. De exemplu (aici):

 

 

Sau, cu o autenticitate incertă (aici):

 

 

Aceeași formă de bază are și una dintre bijuteriile reginei, tranxacționate la licitațiile ”România la 10 Mai. Ziua Regelui” organizate de Casa Historic (aici):

 

 

Și în tablouri pictate de Regina Maria (aici):

 

 

(Aici cu o formă elongată, excentrică):

 

 

Sumar de etapă: A existat o preferință personală, o atracție constantă și consolidată în timp a Regina Maria față de acest simbol și de variațiile sale.

 

Crucea reginei și a lupilor. Înainte de orice altceva, semnalăm prezența unor svastici nedisimulate în creația Reginei Maria.

Un suport de corespondență (aici):

 

 

Și o pictură murală de la Balcic, cu o cruce cu brațele spiralate:

 

 

Revenind. Am văzut cum surse oficiale (sau mai degrabă oficioase) se referă la o ”cruce gamată”. Ceea ce este eronat. Termenul heraldic este Croix cramponnée, format prin suprapunerea a două elemente Crampon (aici). Le-am întâlnit anterior; Wolfsangel în lb. germană. Este diferită de Croix gamme, de svastica clasică, care are unghiuri de 90° (Γ):

 

 

Regăsim Croix cramponnée în însemnele comunei franceze Croix-Moligneaux (Somme). Formatul este identic cu al Crucii Reginei Maria. (Origine necunoscută, cu trimitere la un harpon de vânat lupi, de aici și denumirea alternativă  croix à loup; aici.) După cum vom vedea, există și alte blazoane asemeni, cu vechime atestată, în Germania.

De asemenea, variația sinistrogiră/ dextrogiră a ”cârligelor” din pozele prezentate anterior,  pare să nu țină seama de valențele oculte teoretizate (în eventualitatea în care ar fi fost cunoscute).

Cu toate eforturile, nu am reușit încă să stabilim cu siguranță originea legăturii dintre Regină și acest simbol. De fapt, am găsit o singură referință, Dumnezeu știe cât de credibilă.

Albumul comemorativ Le couronnement de Leurs Majestés Le Roi Ferdinand I de Roumanie et La Reine Marie: les fêtes d’Alba-Julia et de Bucharest du 15 au 20 octobre 1922, preia din jurnalul parizian Comoedia:

”… arcadele care închid coroana poartă pe un glob de aur Crucea Majestății Sale.

Această cruce, de un tip unic, a fost, spune-se, găsită în pământ chiar în locul unde calul pe care îl călărea Regina tocmai îngenunchiase de trei ori. Aceeași lungime a celor patru ramuri este semnul mistic al egalității, iar sensul lor ezoteric este marșul Soarelui dinspre Orient spre Occident. Ea provine din Egiptul primitiv și originea sa ar fi avut surse și mai îndepărtate”¹.

Numind-o ”Crucea Majestății Sale” autorul face trimitere directă la Ordinul amintit și de noi. După cum am arătat deja și caracterul de unicat este discutabil. Ce e real din întâmplarea descrisă, nu știm și nici să dăm cu moneda nu vrem.

Există în Austria, în orașul Lambach o mănăstire benedictină în care apare o redare identică cu cea a Crucii Reginei Maria. Este vorba de armoraliile abatelui Theoderich von Hagen:

 

 

De acolo s-a inspirat, zică-se, Hitler. Doar că în Mein Kampf, Hitler povestește cum a fost respinsă această variație de reprezentare:

”Problema noului steag, adică aspectul lui, ne preocupa atunci foarte intens. Veneau propuneri din toate părțile, care însă, de cele mai multe ori, erau mai bine intenționate decât reușite. (…) un dentist din Starnberg (Friedrich Krohn, n.n.) a prezentat și el un proiect destul de reușit, care de altfel se apropia foarte mult de al meu, având doar defectul că svastica, cu brațe îndoite² (s.n.), era compusă într-un disc alb.

Între timp, eu însumi, după nenumărate încercări, stabilisem o formă definitivă: un steag cu fond roșu, cu un disc alb și, în mijlocul acestuia, o svastică neagră. După multe încercări, am găsit și un anumit raport între dimensiunea steagului și mărimea discului alb, precum și forma și grosimea svasticii.

Și așa a rămas”³.

 

Designul lui Krohn

 

Tăcerea vinovată a unor istorici și heralidiști, mai abilitați decât noi să abordeze această temă, nu face decât să dea apă la moară unor indivizi simpatici (în lipsa altor adjective care să-i încadreze mai bine!), ca Mihai Tociu:

 

 

¹Ștefan Oroveanu, Le couronnement de Leurs Majestés Le Roi Ferdinand I de Roumanie et La Reine Marie: les fêtes d’Alba-Julia et de Bucharest du 15 au 20 octobre 1922, IAG ”Poporul”, București, 1923, p. 76, după Comte S. de Bearn, ”La Couronne byzantine dor et de pierreries de S. M. la Reine de Roumanie”, în Comoedia, 15.10,1922, p. 2; ²În original ”gebogenen”, forma flexionată a adjectivului german ”gebogen”; ³Adolf Hitler, mein Kampf (Lupta mea), cap. 7 (”Conflictul ci Frontul Roșu”, subdiviziunea 7.2, ”Steagul național-socialist”).