Independent de peruanul Daniel Ruzo, colonelul italian Costantino Cattoi a dezvoltat o teorie a sculpturilor rupestre, puse în legătură cu civilizații dispărute, energii telurice și vizitatori din Cosmos, trecuți și prezenți. Deși îi precede, asemănările cu protocroniștii români sunt izbitoare, atât în tezele susținute, cât și în metodele folosite pentru a le ”demonstra”.
Maurizio Martinelli reconstituie atent viața și teoriile lui Cattoi, integrându-l într-un cerc realțional extins, care-i asigura universalitatea.
