Orașul Urlaţi, jud. PH
Conacul Bellu (Muzeul Memorial Alexandru Bellu, str. Orzoaia de Sus, 2) a aparţinut familiei Bellu (Bellio), cunoscută publicului larg mai ales prin intermediul celebrului cimitir bucureştean care-i poartă numele. Misteriosul ”tunel-catacombă” de aici este o gogoriţă de presă. Pe proprietatea familiei Bellu, s-a construit în epocă un munticel artificial, parte a unei gradini englezeşti. În interiorul acestei structuri s-a amenajat un fel de peşteră artificială, precum şi încăperi de depozitare sau pentru animale. ”Este cu totul altceva, decât la ce se aşteaptă oamenii auzind de o catacombă” (muzeografa conacului).
Existenţa unei fantome a Odettei Bellu – născută Ruffier, văduva lui Radu Pleşoianu, soţie a lui George Bellu (1883-1973) – care bântuie conacul este afirmată, dar rămâne de dovedit. De altfel, se pare (fără a fi deloc sigur!) că Odette s-a sinucis în anul 1980, oricum în Bucureşti, şi nu la Urlaţi (conform sursei Ghika din care au fost extrase o parte din datele genealogice). Dacă s-a sinucis a fost mai probabil din cauza deznădejdii şi sărăciei crunte, deoarece pare bizar să te sinucizi din dragoste înşelată la o vârstă nonagenară, după moartea soţului infidel.
Fantoma, nevăzută în fapt de nimeni, pare a determina, în lipsă de altceva, mai ales efecte auditive: ”zgomote ciudate şi sinistre”, dar şi ”scârţâituri şi vaiete din pod, acolo unde cineva parcă se plimbă cu paşi când rari, când repezi”. Dacă nu sunteţi convinşi, aflaţi că ”în preajma catacombei […] este mereu o răcoare de-a dreptul sinistră, iar dinăuntru parcă se aud gemete care îţi dau fiori pe şira spinării”. E vorba de acceaşi ”catacombă” de care aminteam mai sus.
