Nicolae Densușianu a avut, la rândul lui, precursori autohtoni, iar discursul său este mai degrabă o elaborare (argumentare și rotunjire) a unor direcții preexistente. În acest context trebuie plasată ”Disertaţie asupra adevârtei origine a limbeĭ dako-romîne în strînsâ afinitate ku limba pelasġo-elenikâ şi asupra alfabetuluĭ fonetikŭ în lokul celuĭ radikalŭ”, lucrarea lui Gheorghie Ioanid, profesor de greacă veche la Liceul Sf. Sava din București.
Regăsim, și încă de la anul 1882, rezolvarea pelasgică și chiar metoda de argumentație articulată pe apropieri lingvistice, care ulterior va face carieră în dacologia diletantă.
