Dacă i se refuză lui Nicolae Densușianu calitatea de istoric, el rămâne totuși un creator de epopee, și încă al unei epopei grandioase. Chiar dacă nu întrunește toate condițiile cerute de un anumit rigorism științific, cartea lui poate servi vremurilor prezente în calitate de operă literară, prin aceea că reușește să risipească orice complexe de inferioritate pe care o națiune mică le-ar putea avea în fața altor națiuni mai puternice și mai numeroase… Trebuie să facem cunoscut tuturor că aceste locuri sunt adânci și misterioase, bogate în mărturii ale civilizației, că vălul pe care l-a aruncat istoria veche peste ele, este o nedreptate.
Prin republicarea Daciei preistorice – într-o formă abreviată, comentată și actualizată – nu facem decât să propunem un fel armistițiu cultural. Oamenii de știință să-și păstreze criteriile, care sunt juste, obiective și necesare. Numai cu fantezia nu se poate face istorie, dar nici fără ea. Să considerăm deci Dacia preistorică drept un proiect pentru o mitologie românească. Această mitologie există subteran și e foarte activă la noi.
