Municipiul Oneşti s-a (re)numit din martie 1965 Gheorghe Gheorghiu-Dej. După 1990 s-a revenit la vechea denumire, însă restituţia oficială avea să vină șase ani mai târziu (1996). După cum se vede, oraşul şi locuitorii au un ascuţit spirit al duplicităţii: întâi una scria pe hârtie, altfel îşi spuneau ei, apoi într-un fel îşi spuneau ei, alta scria pe hârtie.
După 1990, s-a luat decizia construirii unei catedrale ortodoxe: s-au luat aprobările, s-au făcut planurile, s-a început construcţia. Termenele de construcţie au fost depăşite în serie: nici după 25 de ani nu este terminată. Nici nu prea ar fi avut cum: proiectul este atât de faraonic, încât este destinat să deservească (într-o singură parohie) 60.000 de vieţuitori (aproape dublul populaţiei oraşului).
Preotul paroh Constantin Alupei a înţeles dintru început că doar voinţa şi credinţa nu ridică megastructuri; pentru asta este nevoie de bani. De cash. Şi cum minunile deschid cel mai repede baierele pungilor cu galbeni, la Catedrala Pogorârea Sfântului Duh (Str. Belvedere, nr. 1) a început să plouă cu minuni.
Vom împărţi acest material în două părţi. Deocamdată ne vom referi la subiectul ”Quiz”-ului lansat pe Grupul FB .
Cititorii s-ar putea simţi frustraţi să afle că, aparent, este vorba despre o ”icoană”. Se află în naos, pe un tetrapod, la dreapta icoanei Maicii Domnului cu Pruncul. Dar să nu exagerăm: şi noi am rămas frapaţi de asemănarea dintre reprezentare şi caracteristicile arhetipale (aşa cum reies ele din descrieri) ale extratereştrilor nordici pleiadieni. Tocmai de aceea am realizat fotografia.
Nu ne vom încurca prea mult în precizări teologice despre icoane. Acestea se realizezază după un tipic (canon) şi nu este permisă nicio abatere sau licenţă. Aici avem de a face cu o devianţă de la uz, cu o ”lucrătură” suspectă. De altfel, modul de (re)prezentare indică fără doar şi poate un tablou, nu o icoană.
Ce caută acest tablou ”extraterestru” la loc de cinste într-o catedrală ortodoxă nu ştim. Ceea ce ştim însă este că la Oneşti, la Catedrala Pogorârea Sfântului Duh există un preot dispus la orice pentru a face rost de bani. Unele surse ne-au sugerat că n-ar fi vorba despre extratereştrii, ci despre ecumenism (tot aia): o sfântă catolică. Am fost mai preocupaţi să studiem ”sfintele” apariţii de pe podeaua de marmură a altarului (”Maica Domnului cu pruncul, Arhanghelul Mihail şi alte câteva chipuri de sfinţi”). Despre acestea vom vorbi în episodul următor, din care oferim un scurt preambul:
”Oneşti (M, jud. BC) – În toamna anului 2000, părintele paroh Constantin Alupei a «descoperit» că pe pardoseala altarului Catedralei ortodoxe Pogorârea Sfântului Duh (str. Belvedere, nr. 1, aflată în construcţie din anul 1989, dar introdusă în circuitul serviciului religios) au apărut Maica Domnului cu pruncul, Arhanghelul Mihail şi alte câteva chipuri de sfinţi [s.n.]. Remarcabilă este lejeritatea părintelui de a permite în altar circulaţia intensă a curioşilor, după ce în prealabil a delimitat zona cu «semnul de la Dumnezeu» – «pentru ca oamenii să nu calce chipurile sfinte pe care nu le-ar putea vedea din ignoranţă sau pentru că în sufletele lor credinţa nu este suficient de profundă». Cei care (eventual) nu i-ar susţine rătăcirile, sunt aşadar ori ignoranţi, ori păcătoşi, ori şi una şi alta. Preotul nu acceptă nici fotografierea [s.n.]: «Nu putem aştepta ca minunea să fie relevată într-o fotografie. Ea este o revelaţie». Încununarea situaţiei vine din faptul că părintele nu cercetează minunea în cadrul ierarhiei bisericeşti, ci cu ajutorul unei fetiţe paranormale [s.n.] din oraş”1.
Note: 1Dan Brăneanu, Emil Străinu, Vlad-Ionuț Musceleanu – ”România enigmatică și insolită” vol. I, Ed.Triumf, București, 2014, pg. 159. O nouă ediție adăugită și rectificată, grupând cele două volume a apărut la Editura C.I.D. în 2018.
