Satul Călui, comuna Călui*, jud. OT
Conform tradiţiei, Mănăstirea Călui (1588, ctitorie şi necropolă a Buzeştilor) a fost ridicată pe locul unde ”Bălan, calul lui Mihai Viteazu, a lovit cu copita în pamant şi a ţâşnit apă de izvor”. Această legenda are pretenţia să explice şi numele mănăstirii: calul Bălan – apa Căluieţului – Călui.
O altă variantă explicativă, tot legendară, afirmă că ”numele mănăstirii s-ar trage de la nişte călugări greci care au luat la un moment dat în stăpânire locaşul de cult. Încântaţi de construcţia dintre colinele olteneşti, grecii îşi manifestau mulţumirea repetând mereu cuvântul ”kalos” (frumos)”.
Icoana de hram a mănăstirii, a Sf. Nicolae (din dreapta altarului), este considerată a fi făcatoare de minuni, deşi nu am reuşit să identificăm nici un fel de detalii suplimentare.
*Unele surse consultate plasează mănăstirea în satul Călui, comuna Obloga. Este un non-sens şi indică o documentare făcută de mântuială: satul Călui aparţine de comuna omonimă.
