”Stâlpii Tainiţei” au atras pe mulţi. Fie misterul locaţiei eluzive, fie legendele la fel de eterate, au înfierbântat imaginaţia şi au născut obsesii. Unii şi-au văzut de căutările lor, alţii au inventat rezultate în lipsa faptelor. Fiecare cu ce ştie şi ce poate.
Într-o postare din data de 02.03.2011, Georgiana Rizescu1 oferea câteva fotografii ale unui toponim – ”Stâlpii de taină” – care, spre deosebire de ”Stâlpii Tainiţei”, este neîntâlnit în zona Nucu. Nu este vina ei în această eroare: probabil auzise de la cineva ori neştiutor, ori răuvoitor.
Urmează un articol de-al Adinei Mutăr2 din ”Enaţional” (02.09.2011). Printre ilustraţii, două reţin atenţia. Una apare cu legenda ”Stâlpii Tainiţei”, deşi la denumirea de save a imaginii ”stilpii-de-taina-2-copy” lasă să transpară facil sursa inspiraţiei.
La un moment dat, derutaţi de profilul surprins în imagine, nu înţelegeam cum se face că A. Mutăr deţine o astfel de fotografie. Deşi l-a însoţit pe Rudan Vasile într-un periplu prin zonă, ”Stâlpii” trebuiau să fie în cu totul altă parte. Cei doi s-au plimbat ca ursu’ pe la Nucu, Fişici, Scăieni şi în Bozioru şi era cvasi-imposibil să fi avut timp să ajungă la ei. Fotografia este nouă; nu are patina timpului, aşadar nu provenea din Arhiva Rudan. Explicaţia este relativ simplă: era fotografia ei, cu legenda Georgianei.
Cu adevărat derutant este userul Xanadron3, de pe Rufon, care se introduce în data de 06.12.2011 (#424) în problemă: ”Dacă tot am postat însă, hai să vin cu nişte poze ale Stîlpilor [sic!] şi Colţilor Tainiţei (confundaţi de majoritatea non-localnicilor – doar ultimii fiind mai uşor accesibili)”.
Una dintre pozele postate, ”Stâlpii”, este cea din ”Enaţional”, nici măcar definiţia de save nu este schimbată. Aşa ”vin” unii cu pozele altora. Mai mult, deşi căinează după ”confuzii”, individul e perdant de-a dreptul: niciuna dintre denumirile avansate de el nu corespunde imaginilor (a doua este tot de la Nucu – ”Piatra Fetii”, nici vorbă de ”Colţii” cuiva). Aşa e când te dai expert în ce nu cunoşti.
Ultimul sosit pe listă este dl. Girel Barbu, ot Pinu. Depăşindu-i pe toţi la un loc, din mers, acesta nu numai că afirmă că a ajuns la ”Stâlpii Tainiţei”, pe care-i descrie, dar a mai făcut şi un Grup FB pe această temă. De studiu. Grupul.
Întâi îi descrie într-o postare4 de pe un blog de-al său, ”Izvorul Vieţii”: ”Sunt niște stânci, colțuroase de culoare alb-cenușiu, ce cresc parcă din pământ ca niște colțuri de măsele uriașe, cu forme neregulate. Se găsesc între localitățile Ruginoasa din comuna Brăești și Gura-Teghii, în pădurea Tainița din Munții Buzăului, în apropierea locului numit Poiana Fulgerișului. Venind dinspre Gura-Teghii, pe o veche potecă care lega în trecut cele două sate, aceștia se află pe partea stângă, cam la jumătatea distanței dintre apa celor două Bâști, și Muchea Stâlpilor, – un vârf din pădurea Băleanca, într-o zonă aproape de cărare, dar greu accesibilă, unor oameni, neantrenați pentru urcușul pe munte”.
Apoi se introduce în problemă: ”Am văzut absolut întâmplător aceste ciudățenii, acum mai bine de patru decenii, când nu le-am dat nici cea mai mică atenție”. Pentru ca finalul să fie apoteotic: ”Mergeți, vedeți, dar «ciocul mic»”.
O bună parte din conflictul nostru actual cu Girel Barbu a fost generat de modul evaziv în care ne-a descris locaţia acestor ”Stâlpi”. Am crezut că-şi bate joc de noi. Ce nu înţelegeam la acea dată e că îi ceream omului să-şi recunoască impostura: Girel nu a ajuns niciodată la ei şi habar n-are despre ce vorbeşte. Dacă am fi bănuit situația, n-am fi insistat. Nu-i poţi cere cuiva, chiar pe faţă, astfel de mărturisiri tardive!
Poza oferită public de el ulterior are patina timpului, dar vai, e acelaşi loc de la Nucu ca şi în sursele citate anterior. Cât despre descrierea traseului, acum ştim că dl. Barbu era pe departe rău. Dar rău de tot.
Cam asta e deocamdată cu închipuirile închipuiţilor despre ”Stâlpi”. Mai sunt şi închipuirile lui Rudan la subiect, dar despre ele cu altă ocazie.
O comparaţie între surse. Aceeaşi locaţie, unghiuri diferite, anotimpuri diferite. Ca etalon a fost utilizată o fotografie din cartea Prof. Ilie Mândricel – ”Vestigii rupestre şi alte locuri magice din Munţii Buzăului” (pg. 100, ilustraţie). A se observa tiparul vegetal – foioase, conifere -, lămuritor în validarea identificării.
Singura inocentă de aici este Georgiana Rizescu. Cu această ocazie, se va lămuri şi ce baliverne îi sâsâiesc pe la urechi unii binevoitori. Îi mulţumim pentru deschiderea arătată. Nu este puţin lucru să stai de vorbă la 3 AM cu un necunoscut, doar pentru că pe acesta îl frământă o fotografie postată acum ani şi ani de zile.