Uriași

Comunismul a făcut praf satul românesc tradițional, iar democrația originală care i-a urmat îl transformă-n pulbere.

Acum vreo lună am fost cu un prieten în zona Bâștilor și Penteleu. Ocazie să ascultăm poveștile unui localnic pensionist* care văzuse personal, ”cu ochii lui”, aplicații paranormale ale unor trupe sovietice în Munții Buzăului, ”la lacul Hânsaru”. La-la-la, bla-bla-bla. Datorită politicii lui Nicolae Ceaușescu, la începutul anilor ’80 era mai probabil să-i cânte Elvis Presley live la botezul lu’ nepotu-său.

Din vorbă-n vorbă, realizând că suntem pe subiect și mai cunoaștem și oameni din anturajul lui apropiat, bădia a schimbat vinilul, ajungând la neutrul ”e bine să păstrăm legendele”.

Omul nu-i de condamnat. Sub influența și afluxul rablelor urbane, a prins o poveste care-i umple șandramaua cu mușterii. Nu-i pun adevărul, realitatea și faptele pâinea cea de toate zilele pe masă. Ci trăncăneala, fabulația, gargara. Și nu înțelege că ”legendele” urbane pe care le recită gutural canibalizează fondul folcloric local autentic, tradițional. Pentru că n-are carte multă, n-are minte multă, n-are aia multă…

La Corbii de Argeș se petrece același fenomen. Baba Uța e oale și ulcele de mult. Urmașii ei i-au păstrat niște ani memoria și omenia. Acum s-au făcut afaceriști, ”ghiji”:

 

 

Povestea ”Uriașului de piatră”, fără floricele, o puteți citi aici.

Unde greșim noi sistematic. Pe prost nu poți să-l deștepți; oricât i-ai vorbi sau argumenta, rămâne tot cu ale lui. Dar poți să-l lași fără bani, că atunci își știe mai bine locul. Au și escrocii ăștia NewAge rolul lor în reglarea societății și echilibrarea ansamblului.

 

*Pensionar, dar și proprietar de pensiune.