Anul 2019 a adus o nouă și păguboasă modă: turismul de inițiere. Da, făceau alții și înainte, dar avântul-voința e în 2019 mai prolific ca niciodată.
Pe scurt este vorba de o escrocherie grosolană. În România nu se merge nici pe elaborări, nici pe finețuri, pentru că nu există motiv. Potențialele victime sunt atât de primitive, încât simple enunțuri pavloviene le fac să cadă în plasă.
În turismul de inițiere se lucrează pe două coordonate:
Circuitul de enigme. Carașii sunt plimbați pe la 2-3 obiective ”misterioase”, unde li se explică ce și cum și de ce. Bun.
Cine face prezentarea? Organizatorul, care eventual are și atestat legal de ghid.
Ce știe el pe subiect? Fix zero! Pentru că nu este de ajuns să conspecteze două site-uri de fake-news și trei articole de tabloid pentru a fi pe problemă.
Desigur, carașii știu și mai puțin și logoreea dezlânată îi impresionează. Vorbă multă, cuvinte pompoase, cunoaștere… Nu, aia nu!
Circuitul cu inițieri. Aici intrăm la categoria grea. Mizeria ăsta a fost introdusă de Masoneria română, unde since 1990 se vând grade la kilogram. În ciuda pulii: bani să ai, că din chelner și taxator RATB devii instant Mare Maestru.
Să stabilim ceva: Inițierea nu se trafichează: nu se poate vinde, nu se poate cumpăra. În plus, e un efort constant și de durată, care transformă individul: nu te duci un week-end la munte și te întorci inițiat. E un film foarte prost.
Apoi, cine te inițiază?
Coana mare care prestează ”meditații”, stă turcește cu palmele-n sus și murmură murmureli, că așa a văzut ea în filmele cu hipioți?
Dârlăul care-și zice ”maestru”, pentru că așa-i scrie pe diploma fără valoare de raikist, cumpărată prin rețeaua de închipuire a altor închipuiți?
Sunt întrebări elementare și firești. Și totuși, rămân nerostite, căci altfel escrocheria asta n-ar prospera.
În orice caz, prost e ăla care dă, nu ăla care cere! Hai fuga, că mai sunt doar câteva locuri libere la suprapreț. Grăbiți-vă, că trece vara și se termină sezonul de inițieri pe anul ăsta!