Într-un articol publicat în 1991, Mihaela Murariu-Mândrea face o interesantă observație geografică:
”Dreptunghiul generat de meridianele 22⁰ și 27⁰ și paralele 45⁰ și 46⁰ ascunde celor care nu știu cum să privească harta, deopotrivă, trecutul și viitorul. La fel prezentul, pe care, se susține, nu-l mai «înțelege» nimeni.
De ce există, oare, în «Dreptunghiul Carpaților», vârful Omul, poziționat chiar în centrul careului delimitat de meridianele 25⁰-26⁰ și paralelele 45⁰-46⁰ [s.n.]?”1.
Date fiind coordonatele Vf. Omu, 45⁰26’44.95″ latitudine N și 25⁰27’22.72″ longitudine E, se poate spune că aproximările operate de Murariu-Mândrea (45⁰.30′ N și 25.30′ E) sunt grosolane și prin urmare irelevante.
Geografia nu este nici poezie, nici science-fiction, unde Domnia-sa pare să se priceapă mai bine. Dreptunghiurile și pătratele sunt delimitate de linii paralele; în schimb meridianele se întâlnesc la pol.
Referința la cei care ”nu știu cum să privească harta” ascunde o superbă ironie. Cum să mai ”înțeleagă” cineva ceva, când pe baza unor greșeli elementare sunt introduse cele mai fantastice (și debusolante) alegații?
Notă: 1Mihaela Murariu-Mândrea – ”Carpații Meridionali. Spațiul zonei crepusculare din Europa?”, în ”Zona crepusculară”, an. I, nr. 1/1991, pg. 2.
-
16.08.2019
-
16.08.2019
-
18.08.2019
-
21.08.2019
-
21.08.2019
-
25.08.2019