Recent, băieții de la Dezarticulat au tipărit – în premieră și în exclusivitate – cartea lui Adam Gorightly, ”Farfurii zburătoare, spioni și țăcăniți. Dezinformarea OZN în Era Vărsătorului”. Un gest curajos al unei edituri mici care a pariat pe o traducere.
Asta:
Poate fi cumpărată din librării și de aici.
Autorul are o abordare interesantă. Fără a nega realitatea fenomenului OZN-urilor (de altfel doar vag tratat ca atare!), se concentrează pe constructul social auxiliar și pe actorii care l-au instrumentat. Unii din postura de planificatori ai unor misiuni obscure, alții de victime mai mult sau mai puțin nevinovate.
Compoziția este involuntar greoaie, condensând un volum mare de informație. Nu am recomanda-o ca lectură de vacanță, de loisir sau ca primer în domeniu. Este foarte utilă în schimb celor care vor să treacă de nivelul superficial al discuțiilor despre telepatie de la coafor barbershop.
Scriitura, ca stilistică, are ceva vag și nedefinit în neregulă, dar asta este mai mult o părere personală, ceva care ține de gust.
Mai jos un decupaj care rezumă convenabil tematica volumului:
”Militarii au ajuns la concluzia că nu puteau să-și dea seama de adevărata natură a OZN-urilor, dar din moment ce acestea nu păreau să reprezinte o amenințare serioasă, ar fi fost mai bine să ascundă subiectul sub preș. S-au apucat apoi să demonteze rapoartele și să-i discrediteze pe cei care credeau în OZN-uri.
Din moment ce principala îndatorire a armatei este să protejeze și să apere țara, nu puteau să spună «Nu știm ce sunt aceste lucruri, dar din moment ce nu aruncă în aer Casa Albă, nu vă faceți griji în privința lor. O să fim cu ochii pe ele». Apoi, «cineva» s-a uitat la sondajele de opinie publică, care indicau că aproximativ jumătate din publicul american credea că «OZN-urile sunt reale». Experții în inginerie socială din cadrul guvernului și-au dat seama că era un mit care trebuia «gestionat», la modul ideal astfel încât să fie în avantajul structurii stabilite de putere.
Poate că, în acel moment, un grup de experți a venit cu o soluție genială, dar machiavelică. Pe de-o parte, negăm vehement existența OZN-urilor, iar pe de alta, răspândim discret sugestii și «dovezi» care să indice că suntem pe deplin conștienți de prezența extratereștrilor. Lăsăm oamenii să creadă că am recuperat nave și corpuri din farfuriile zburătoare prăbușite și poate chiar permitem scurgeri de informații care să indice că lucrăm în mod activ cu extratereștrii. Da, așa e, ne-au oferit tehnologia care va garanta supremația mondială și hegemonia permanentă a SUA. Așa că nu vă faceți griji, oameni buni. Ne ocupăm noi de asta. E complicat, dar, credeți-ne pe cuvânt, totul e spre binele vostru”.
”Dacă populația ar fi mulțumită și nu s-ar simți amenințată, nu ar trebui să dirijăm aproximativ jumătate din fondurile federale discreționare anuale pe cheltuieli militare, nu-i așa? Folosind teama și neliniștea ca motivații principale, era mult mai simplu ca populația să fie condiționată și să existe un impact strategic în modelarea culturii, pentru a corespunde nevoilor elitei conducătoare. Fără să se gândească prea mult la cetățenii de rând, experții în inginerie socială «cu complexe de superioritate» au manipulat mitul OZN-urilor pentru a răspunde nevoilor alinierii tot mai mari a intereselor comerciale, politice și industriei militare/ de apărare.
În cartea sa profetică din 1980, Friendly Fascism, fostul guvernator Bertram Gross abordează problema «misterioasei instituții» și a «metodologiei extrem de sofisticate de manipulare tehnologică și politică» a acesteia. Gross subliniază importanța miturilor în acest proces: «Fără mituri, conducătorii și ajutoarele lor nu-și pot menține susținerea… iar legitimitatea imperiului poate să decadă»”.
Adăugăm două considerații:
-
-
- Citindu-l pe Adam Gorightly ne-am întărit ideea că presa stalinistă din anii ’50 a surprins chirurgical esența noului mit capitalist al farfuriilor zburătoare. Știm, pare nebunesc, dar… Câteva mostre, aici;
- Deși n-are nicio treabă cu realitățile autohtone, Adam Gorightly oferă chei de înțelegere a lor. Când veți fi ajuns la pagina 284 (ultima), veți cunoaște motivația reală a activității neobișnuite, statistic improbabilă, a unui ”specialist OZN” octogenar, care brusc și fără preparație, în loc să-și petreacă bătrânețea și pensia în liniște, a devenit recent o prezență ubicuă și atoateștiutoare.
-
E bine să-l citiți pe Adam Gorightly și mai ales să băgați la cap ce spune, pentru a nu deveni carne de tun în războiul informațional care tinde să se eternizeze. Global, cartea transcede subiectul OZN și probabil asta și justifică alegerea Editurii Dezarticulat.