J. B.

La Daci, Sarabii (”cap” în lb. dacă) formau casta purtătorilor de tiară. Dintre ei s-au ales regii daci, unii împărați romani și Basarabii  (”Ban” + ”Sarab”) medievali, care ”nu era o familie, ci o colectivitate de familii cu traditiuni comune, un fel de casta”, o ”intreagă clasă predomnitoare”.

Astfel se demonstrează nu doar continuitatea neîntreruptă de locuire și administrare, dar și persistența castei dace, nobilitară și sacerdotală, ca elită conducătoare, din Antichitate și pe parcursul Evului Mediu.

Sunt tezele lui Bogdan Petriceicu Hasdeu, prinse în fascicula ”Basarabii. Cine? De unde? De când?” (S.G. I.V. Socec, București, 1894).

 

 

Ce-i drept, contestabile și contestate:

Părerea lui Hasdeu după care Basarabii ar fi fost o castă căci altfel n’ar fi putut da numele lor ţării nu este nicicum întemeiată căci şi Moldova, deşi Bogdanii n’au fost o castă, se chemà la Turci Bogdania după întemeietorul ei Bogdan cel Bătrân1.

Indirect, și acest aspect este important pentru noi, se afirmă supraviețuirea religiei daciene în diferite forme. Filiație afirmată în clar de Em. C. Grigoraș:

M’am lovit de Hașdeu în Preistoria românească, adică în acea epocă anterioară lui 1300. Hașdeu afirmase și scrisese în origina Basarabilor, că aceştia ar fi din casta popească a Dacilor lui Zamolxis, deci din secta pitagoricienilor egiptieni. Probe n’a prea avut el, pe atunci. Criptografia mi-a permis mie să i le aduc, 40 ani după aceia. Daca ar fi trăit, ce bucurie i-ar fi făcut, lui, care recursese şi la spiritism pentru a căuta documentele necesare!

Descoperirea acelei „Igipzia I Klisia i Valahica” în toate părţile, pe unde au sălăşluit Valahii Evului-Mediu, reprezintă acele probe. (…)

Dar ce n’ar îi scris, el care întrezărise totul, …2.

 

 

Ca o picanterie: ați auzit pe vreunul dintre cercetătorii aveniți de fenomene și mistere să amintească de ceretarea istorică întreprinsă de Hasdeu prin… spiritism?

 

Note: 1Constantin Kogălniceanu – ”Cercetări critice cu privire la istoria românilor”, fasc. I, IAG Minerva, București, 1908, pg. 12, nota 4; 2Em. C. Grigoraș  – ”Bogdan Petriceicu Hasdeu”, în ”Adevărul”, nr. 13400/ 25.08.1927, pg 1 și 2.