Hai s-o lămurim odată pentru totdeuna.
Un arbore nu poate crește sănătos fără rădăcini.
Dacii sunt strămoșii noștri. Trebuie cunoscuți și onorați ca atare. Aici nu e urmă de îndoială!
Lupta noastră e cu cei care doresc să schimbe din pix și din vorbe chioare trecutul, să-l strâmbe și să-l batjocorească, impunând o realitate extrasă din filmele de desene animate, din fanteziile lor bolnăvicioase, puerile și întotdeauna interesate. Când eu sau alții ca mine îi antagonizăm pe acești delicvenți ai bunului-simț și bișnițari culturali, nu ne punem nici împotriva dacilor și nici a istoriei. Nu minimalizăm nimic din ce e real; ne ridicăm nu împotriva strămoșilor, ci împotriva unor închipuiți, unor perverși, unor mitomani, unor strigoi care fac poc la primul tușeu.
Nu ne este rușine cu istoria noastră și nici n-am avea de ce a ne stânjeni cu stră-stră-străbunii noștri. Tocmai de aceea nu ”coafăm” sau înflorim, nu mistificăm, nu mințim, pentru că ar fi inutil, contraproductiv și per total degeaba.
Cândva, am condus acasă, după o emisiune, un prieten și un pripas*. Pripasul tot abera fixist dacoman, crezând poate că și-a găsit interlocutorul (eu care de la 14 ani știam ce vorbea el la senectute și boală).
Invitat s-o lase-n aia goală, mi-a servit o replică stupefiantă: ”Adică tu nu-ți respecți strămoșii, nu-i respecți pe daci?”. Ba da prăpăditule (și doar apropierea față de prietenul comun m-a oprit să nu-l dau jos din mașină și să-l calc pe cap ca pe șerpi), îi respect pe daci, în schimb nu te respect pe tine și vorbele tale deșucheate, de parvenit marginal, de periferie, blocat pe ideea că ăi vechi te trag în jos pe tine, ăl nou, și tocmai de-aia îi umfli ca prostul, ca în final să te mărești pe tine, mititelule. Știi ce zicea Eminescu, nu?
Sunt unii filo-daciști care nici nu-și imaginează cât rău fac ciumeții ăștia, când se trage linia și se calculează totalul. Ba chiar îi umplu de susținere și respect, tăindu-și într-o veselie, sinucigaș, craca de sub picioare. Desigur, asta e democrația, n-ai cum să-i oprești. Încerci să convingi câțiva, în discuții personale, dacă poți. Puțini, care oricum nu contează, fenomenul fiind de mase.
***
Pe aceeași linie, unii îi bagă la înaintare pe Densușianu și Hasdeu. Lăsați-i în pace și-n mormântul lor, că nu erau de categoria voastră. Ar trebui să vă fie rușine să le pronunțați și numele. Dar ce mai e rușinea în ziua de azi…
*Personajul amintit mai sus a păpat o jumătate din viață banii SIE, fiind maior de una-alta pe la Chișinău. Întâmplător sau nu, majoritatea personalităților dacomane din diaspora au fost arondați CIE. Urmașul său – Serviciul de Informaţii Externe -, fie că nu a vrut să-i contenționeze, fie n-a putut, fie i-a misionat pe acești pierde-vară extrem de vocali. Cum bine a punctat istoricul Mădălin Hodor, băieții de la Externe au fost principalii actori ai devalizării României post-decembriste. În schimb, pocinogul și oprobiul a căzut pe securiștii din intern, a căror contribuție, deși a existat, a fost relativ măruntă din această perspectivă.