Sat Vizantea Mănăstirească, comuna Vizantea-Livezi, jud. VN
Privite cu indiferenţă de forurile abilitate în protejarea patrimoniului naţional, ruinele mănăstirii Vizantea (sec. XVII) atrag totuşi căutătorii de comori. Localnicii par a fi interesați de comorile călugărilor greci, stabiliţi aici între 1777 şi 1863, odată cu închinarea mănăstirii la Muntele Athos: ”Existenţa probabilă a unor comori îngropate de călugării greci a făcut pe unii să răscolească pământul şi să descopere hrubele construcţiei iniţiale”.
O menţiune asemănătoare face şi Romeo-Valentin Muscă în cartea sa document ”Biserici mutilate. O radiografie a distrugerii patrimoniului religios din Vrancea şi Ţara Putnei” (Ed. Pallas, 2006): ”Rămân necercetate (din punct de vedere al săpăturilor arheologice sistematice – n.n.) subsolurile mănăstirii care sunt brăzdate de pivniţe şi tuneluri, hrube şi comori nebănuite care mai fascinează imaginaţia răzeşilor din Vizantea”. Muscă nu uită să menţioneze şi că ”ţăranii folosesc piatra la construcţii civile”.
Pe vremea regimului Ceauşescu, comorile de aici au fost căutate la scară mare şi cu resurse superioare, dar pe o direcţie diferită: ”În anii ’80 s-au efectuat săpături (arheologice – n.n.) de o manieră haotică, în goana unora după comoara Movileştilor”. Sub acoperirea cercetărilor arheologice, fosta Securitate coordona operaţiuni pentru recuperarea unor tezaure istorice, a căror existenţă era documentată în prealabil de ofiţeri prin exploatarea benevolă sau ”în orb” a unor istorici obedienţi sau suficient de naivi pentru a se pune în slujba diavolului. După ce jefuiseră populaţia prezentă, ”patrioţii” îşi îndreptau privirea hulpavă şi spre aurul vechilor generaţii…
