Dacă stai să-i asculți (și unii nu prea stau și bine fac!) ufologii se lamentează despre cum fac ei, și fac și dreg, dar vai, o conspirație fantomatică și tentaculară nu le permite aflarea adevărului despre farfuriile zburătoare. Interesant este că atunci când sunt puși în fața unor fapte care nu le convin, apelează tocmai la metodele pe care le acuză: cenzura, tăcerea, eschiva și dezinformarea.
Am adăugat materialul anterior la rubrica de comentarii a ASFAN-România, dându-le astfel posibilitatea de a lua cunoștință de existența lui și de a ne da o replică argumentată. Reacția Dlui. Ioan Bunea a fost să-l șteargă rapid, cum de altfel a procedat și în alte ocazii recente (trecute de noi, cu dezgust, sub tăcere!).
Se pare că Domnia sa se pregătește să primească ”botezul” oficial al breslei și să devină misteriolog cu acte în regulă. Adică să se facă frate de cruce cu minciuna, înșelarea deliberată a publicului și delirul mai mult sau mai puțin sistematizat. Îi mai trebuie o carte, o emisiune, și gata, ”a new ufologist is born”!
Dacă ar fi avut mai multă răbdare și mai multă minte, Ioan Bunea ar fi observat că problemele ridicate de noi transced ilustra sa persoană și practicile ASFAN-România, vizând ufologia în general. A preferat să se supere ca văcarul pe sat, în loc să profite de ocazie pentru a cere ajutor pe latura de comunicare în cadrul organizației. Pentru că o simplă lectură, care nu implica cine știe ce analiză de text sau hermeneutică, indica clar că nu el era cel incriminat. Ba chiar, printre rânduri, i se găseau și scuze.
Spuneam de o problemă a ufologiei. Deși numele așa pare să indice, ufologia nu este o știință. Îi lipsește rigoarea, abordarea sistematică și coerența metodologică. Peste 90% din cazurile ventilate de ufologie sunt lipsite de trasabilitate (imposibilitatea de acces la sursa primară). Aici e buba. Cazurile sunt prezentate în cărți sau aiurea în redactarea ufologului, care, om fiind, poate interpreta eronat (chiar și fără intenție!) sau scăpa/ ignora un amănunt semnificativ din datele brute. Pentru că asta fac ufologii – (re)povestesc. Apoi alți ufologi preiau și rostogolesc nu cazul (așa cum s-ar putea crede!), ci cazul în lectura ufologului X sau Y, fără o minimă verificare.
Este limpede că lipsiți de posibilitatea de a analiza datele brute, vorbim doar de povești sau pur și simplu de zgomot de fond și gunoi informațional. Simple iluzii prezentate pompos sub titulatura de cazuistică. De aceea insistam să fie publicate documentele din Arhiva Turcu în facsimil, sau măcar și în facsimil. Clar?
Dacă era mai cerebral și mai mintal vivace, Ioan Bunea ar fi putut să profite de ocazie pentru a iniția o discuție plină de sensuri și învățăminte. Și pentru el, și pentru noi, și pentru ASFAN-România și pentru publicul extins. A preferat în schimb să șteargă ca un șobolan ceea ce nu-i convenea, crezând că uitarea va face restul. Aici credem că s-a înșelat rău de tot.
Într-o discuție cu o persoană mai cunoscătoare decât mine în ale ozenisticii, acesta făcea paralele cu religia și practicile religioase. L-am întrebat de ce atunci ufologii nu se numesc mai simplu ”teologi” și ce mama dracu’ are teologia de-a face cu știința. Scriind aceste rânduri sunt tentat să regândesc încadrarea: cei care manevrează preponderent gunoaie poartă numele de operatori de salubritate sau mai popular, gunoieri.
N.B. Când îl numeam, în materialul precedent, pe Ioan Bunea, ”soldat”, nu comiteam nicio impietate. Și dacă se duce la baie, ca să se țină de puță pentru a urina, cere voie superiorilor. E un om de o decență extraordinară. Cumva ar trebui să credem că de ceva timp l-a lovit, așa, brusc, strechea. Nu credem, deși am fost asigurați că – extrem de improbabil – unele lucruri le face de capul lui. Sincer ne pare rău că omul ăsta pare să-și fi pierdut la bătrânețe bunul-simț și onoarea, maculând gratuit memoria unui răposat. Poate încă mai are timp să abandoneze aceste jocuri murdare, jegoase chiar, care nu-i fac nicio cinste!