Există o practică pernicioasă printre români: aceea de a share-ui, din oficiu, tot felul de gunoaie, pe care la rândul lor le-au primit.
E ca şi cum cineva îşi varsă tomberonul în sufrageria ta şi tu, neavând altceva de făcut mai bun, dai fuga la vecinul de palier să i-l verşi la rândul tău în sufragerie. Desigur, un cap de familie l-ar încinge mai degrabă pe cel care-i profanează căminul şi nu-i arată minim de respect, dar vai, ”omul nou” a prins cheag atât de bine în unii…
Materialul share-uit variază: îl pot înţelege, într-o anumită limită, pe cel care ”dă mai departe” pisici, trandafiri, bezele: lui i-au plăcut, s-ar putea să placă şi altora. Ceea ce este de neînţeles este propagarea unui alt tip de materiale, a căror existenţă şi scop nu mai ţin de cele plăcute.
Distribuind un astfel de material, îi dai girul tău. Devii, volens nolens, complice. Nu mai este vorba de a debarasa gunoiul, ci de a-l oferi în dar. Se schimbă ecuaţia.
Dacă o gospodină cu patru clase primare dă mai departe material despre şerpilieni, antihrişti şi roşii montaniarde e una; atunci când un om cu capacitate de analiză şi sinteză (rutinată la greu am spune) o face, e altceva. Nu mai este vorba de un spirit gregar, adesea tâmp, ci de rea-credinţă, dezinformare voluntară şi desigur … complicitate.
Scriem aceste rânduri deoarece un anumit domn (nomina odiosa) s-a făcut că nu înțelege când l-am apostrofat (colegial şi prieteneşte) despre inepţiile share-uite la adresa Reginei Angliei (s-au terminat oricum problemele din România!). Contrariat, şi cu o inocenţă adânc calculată, ne-a reproşat că-l facem ”regalist” (sic!). Adevărul e cu totul altul: acel domn, demn de respect în ciuda evidentelor ”deformări profesionale” de care dă dovadă, citise materialul, ştia foarte bine că este o bazaconie nesusţinută de nimic faptic şi totuşi l-a dat mai departe, ştiind că propagă minciuna, ştiind că propagă dezinformarea, ştiind că face un lucru nedemn. Și nici nu era prima dată: deja la el devenise un (prost) obicei.
De ce a făcut-o totuşi? Asta e o întrebare la care nu putem răspunde.