Profesionalismul Departamentului A al KGB (Măsuri active de dezinformare) este legendar. Acţiunile sale de dezinformare s-au insiduat atât de bine în mentalul colectiv, încât şi în prezent ”şpârlele” sale sunt citate cu titlul de adevăruri absolute. Este şi cazul Operaţiunii INFEKTION, care-şi propunea să răspândească zvonul că SUA au produs artificial şi răspândit SIDA pentru a împuţina semnificativ populaţiile ţărilor din Lumea a III-a. Nu a contat nici faptul că, după prăbuşirea Imperiului sovietic, sovieticii au recunoscut paternitate schemei propagandistice. Şi azi Internetul e plin de ”pui” generaţi de ”cutiile de rezonanţă” ale Operaţiunii INFEKTION.
Debutul a fost făcut în data de 17 iulie 1983 prin publicarea unui articol care reproducea o scrisoare anonimă în ziarul indian ”Patriot”. Acesta a fost primul transmiţător, considerat ”prezumtiv inocent” de către serviciile de informaţii. Odată introdusă pe piaţă, informaţia a fost preluată în serie de numeroase ”cutii de rezonanţă” şi multiplicată exponenţial până la efectele vizibile şi în prezent.
În cele ce urmează nu vom adânci detaliile Operaţiunii INFEKTION, devenită clasică în instituţiile cu activităţi de profil. Explicăm succint de ce a fost aleasă o locaţie atât de îndepărtată de Moscova pentru debutul operaţiunii. În primul rând pentru a ascunde clientul (regimul URSS). Apoi pentru a camufla cât mai bine agentul (cel care opera dezinformarea – Departamentul A). Nu în cele din urmă pentru a întări credibilitatea materialului, care nu putea fi pus uşor în legatură cu spionajul sovietic.
Cum se înoadă toate acestea cu subiectul nostru?
”Monitorul Expres” era un săptămânal din Iaşi care a apărut între anii 1993–1994, preţ de 41 de numere, difuzate la nivel naţional. Două articole din acest ”Monitor” au reverberat (tema reapare pentru prima dată după 1990 într-o carte a lui Pavel Coruţ) tema misterelor din Buzău: ”Misterele muntelui Zboiu: La Tihărie. Un loc ciudat unde dispar oameni”, autor Dan Fodor (an II, nr. 20 (68)/ 20-26 mai 1994, pg. 4) şi ”Uriaşii din Munţii Buzăului” (an II, nr. 41 (89)/ 14-20 octombrie 1994, pg. 5 şi coperta).
Puţini ştiu că aici se află originea întâmplării cu ”brăilenii dispăruţi la Tihărie” cât şi reluarea unor teme dragi lui Rudan Vasile din unele publicaţii ale Iepocii de Aur (”Flacăra”, ”Ştiinţă şi Tehnică”, etc).
Dacă despre primul articol vom discuta cu altă ocazie (mai ales că aici se pare a se afla cheia legăturii cu MISA), cel de-al doilea articol este semnat de Nicolae Manoliu. Acesta este un aşa-zis “nume de redacţie”, fictiv, confirmat ca atare de foşti angajaţi din redacţia ”Monitorului”. Oferim şi declaraţia unei persoane afectate de un material semnat Nicolae Manoliu: ”Studenţii îmi spun să-l dau în judecată pe autorul articolului, dar acesta nu există. Oricine a avut tangenţe cu Ziarul de Iaşi/ Monitorul ştie că acest nume este o invenţie redacţională cu care se semnează articolele «delicate», tocmai pt. a nu putea avea urmări în Instanţă”.
Semnificativă este şi o altă ipostază: semnătura lui Nicolae Manoliu apare şi sub articole cu o credibilitate tinzând spre 0 (zero), ca de exemplu ”Fir direct cu lumea morţilor – De vorbă cu Nicolae Ceauşescu la o şedinţă de spiritism” (Monitorul Expres, nr. 27/ 1993).
Rămâne întrebarea cum a ajuns fictivul redactor să se ocupe de Munţii Buzăului. Conform sursei noastre, jurnalist la vechea publicaţie, în urma unei scrisori primite la redacţia ieşeană, emitentul fiind nimeni altul decât bucureşteanul Rudan Vasile. Deşi ”Monitorul Expres” publica in extenso scrisori de la cititori despre întâmplări supranaturale, bizare sau măcar ciudate, Rudan Vasile a preferat să-şi păstreze anonimatul faţă de cititori. De remarcat că Dan Fodor, redactorul primului articol, nu a (mai?) girat cu numele său producţiile rudaniene.
Este posibil, dar destul de improbabil ca şi primul articol să-şi tragă seva din informaţii primite de la Rudan. După cum am spus, vom reveni la primul articol pentru lămuriri mai mult decât utile pentru înţelegerea cazului.
Conţinutul celor două articole au fost preluate şi (răs-)preluate, adesea la mâna a doua, fără a se cunoaşte nici măcar unde au fost publicate, darămite sursele de inspiraţie (ocultate cu bună ştiinţă).
Recunoaşteţi schema combinatorică a Departamentului A?