În primul rând, afirmaţia este eronată. Atât arheologii cât şi istoricii au întreprins cercetări şi studii în şi despre zonă. Dar… Există şi un dar. Accesul dificil, terenul accidentat, posibilităţile de cazare reduse şi nu în ultimul rând comoditatea, au făcut ca aceste cercetări să fie atât de mică amploare, cât şi fragmentate în timp.
Situaţia nu este misterioasă, este cât se poate de prozaică. Nu mai bine s-ar bronza la Histria (asta e o glumă profesională, dacă mă înţelegeţi) decât să-şi dea suflul pe coclaurii Buzăului?
Tehnica primitivă (se folosea îndeosebi calchierea), lipsa oricăror dotări şi cunoştinţe despre fotografia în infraroşu explică de ce chiar şi repertorierea sistematică a inscripţiilor era (şi încă este!) un deziderat şi nu o realitate. Rudan Vasile a făcut muncă de pionierat în acest sens: nu vom ezita să-i afirmăm meritele reale. Dar chiar şi munca lui, atunci, nu a fost completă.
Mai adăugaţi lipsa de fonduri, haosul administrativ şi orice motivaţie cât de cât serioasă, pentru a întregi tabloul.
Vasile Drâmbocianu (†) era un arheolog buzoian care a făcut periegheze şi săpături în zonă înaintea grupului Rudan. Tot el a consiliat şi supervizat (şi Carol König a avut acest rol la un moment dat) din punct de vedere arheologic grupul acestuia. Nae Mihai Milică din Văvălugi (com. Bozioru) o spune răspicat: ”Drâmbocianu a venit mai înainte de Rudan, apoi cu el, dar nu a stat permanent cu tabăra. El i-a arătat lui Rudan unde să sape”.
Nu ştim cât de reală este informaţia potrivit căreia Drâmbocianu a fost acuzat (şi condamnat?) pentru unele fapte ţinând de braconajul arheologic. Informaţia a fost obţinută chiar de la Rudan Vasile vineri, 26.94.1996. Insistând, acesta a contextualizat, relatând că împreună cu Drâmbocianu a descoperit un tunel în zona Crucii Spătarului, zonă des vizată de căutătorilor de comori. În toamna aceluiași an, Drâmbocianu ar fi fost arestat pentru vânzarea ilegală de piese de tezaur, având loc un proces public la Buzău. De asemenea, s-a menţionat purtarea de către Drâmbocianu a unui pistol demilitarizat1, sustras din colecţia muzeală, în scopul de a intimida eventuali ”binevoitori”.
Dacă este adevărată însă, se ridică mari semne de întrebare asupra supravegherii zonei de către Securitate şi/ sau Armată. Ne-ar mira să nu fi ştiut Vasile Drâmbocianu, un intim al localnicilor, că opera ilegalităţi într-o zonă atent monitorizată, dacă ar fi fost cazul.
Insistăm asupra inscriminării lui Drâmbocianu: nu deţinem o confirmare sau o infirmare a celor menţionate mai sus. Până în prezent, unica sursă este o persoană cu o credibilitate îndoielnică. Prezentăm aceste detalii doar cu titlul de inventar. Nu dorim în nici un fel să întinăm gratuit memoria unui om care nu ne-a greşit cu nimic. Update: Implicarea lui V. Drâmbocianu în săpături ilegale, braconaj arheologic și încercările acestuia de a comercializa materialul substras au fost confirmate independent de câțiva arheologi buzoieni, persoane cu o reputație impecabilă și o credibilitate solidă.
Notă: 1Armele demilitarizate sunt arme de panoplie sau exponate muzeale asupra cărora s-a intervenit ireversibil pentru a nu mai putea fi utilizate conform scopului iniţial.