În anul 1997, editura bucureșteană Tempus (parte a Academiei Dacoromâne) publica sub coordonarea Ninetei Crainici broșura ”Prevenire și Bioterapie”. Volumul grupa lucrările prezentate la Simpozionului naţional ”Prevenire şi bioterapie”, desfășurat în zilele de 14-15 decembrie 1996.
(click pe imagini pentru a vizualiza la rezoluție maximă)
Ne-a atras atenția o prelegere din secțiunea de ”Sacroterapie”. Este vorba de ”Sacroterapia sfinţilor în istoria monahală autohtonă”, lector dr. Pompiliu Popescu, dr. în ştiinţe medicale, medie primar radiolog, acupunctor, parapsiholog, Bucureşti, Institutul de Ftiziologie):
”Părintele Arsenie Boca a fost un mare teolog, un mare pictor de biserici şi un mare înţelept. A fost hărăzit de Dumnezeu cu darul vederii înainte (premoniţie). A fost stareţ al Mănăstirii Constantin Brâncoveanu (Sâmbăta) câţiva ani înainte de 1950. Apoi a fost dat afară din toate mănăstirile şi a peregrinat în multe locuri spre a-şi găsi odihna.
În această perioadă de dictatură ateistă a stat mulţi ani în comuna Drăgăneşti la părintele Savian Bunescu, căruia i-a pictat şi biserica. Părintele Savin Bunescu a fost pentru el în aceşti ani grei de peregrinări şi bejenie singura oază de pace şi linişte sufletească. Ani de zile, mii de pelerini veneau în comuna Drăgănescu să-l caute pe părintele Arsenie Boca. El a fost şi un mare vindecător de boli. Sute de oameni şi-au găsit vindecarea şi alinarea suferinţelor mergând la părintele Arsenie Boca. Nu a fost omul compromisurilor, de aceea peste 40 de ani a colindat din loc în loc ca să-şi găsească pacea şi liniştea sufletească. Dacă Părintele Paisie Olaru s-a mai bucurat, cât de cât, de o anumită publicitate în cărţile religioase ce s-au scris, părintele Arsenie Boca nici măcar nu a fost amintit. O stranie tăcere s-a aşternut peste viaţa lui. Dacă mai înainte de 1989 au existat poate motive să nu se scrie nimic despre el, dar după acest eveniment de ce continuă tăcerea? Ce are biserica cu el? [s.n.].
A murit în Noiembrie 1989 de un cancer renal şi a fost îngropat la Prislop.
A fost îngrijit o lună înainte de a muri de părintele Savian Bunescu, com. Drăgănescu (jud. Giurgiu). Fii binecuvântat părinte Savian Bunescu pentru tot ce-ai făcut pentru acest titan al monahismului românesc. I-ai oferit pacea şi liniştea sufletească ani de zile!
Mormântul lui a devenit făcător de minuni, mii şi zeci de mii de pelegrini merg la mormântul lui spre a-şi găsi tămăduirea. Din an în an dimensiunile lui spirituale devin din ce în ce mai mari şi credem că vor continua [s.n.]”. (pg. 88)
Acum. Fragmentul de mai sus este datat decembrie 1996. A văzut lumina tiparului în anul 1997. Dacă nu este chiar primul, este printre primele prezentări hagiografice închinate lui Arsenie Boca.
Dr. Pompiliu Popescu lucrează în domeniul TBC-ului, sau cel puțin așa reiese din referințele oferite de lucrarea citată. Nu știm cum tratează dumnealui tuberculoza prin acupunctură, dar știm că pretențiile de ”parapsiholog” îi depășesc cu mult competențele: ”darul vederii înainte” nu are de-a face cu ”premoniţia”; sunt două fenomene complet distincte. În orice caz, ne-am fi așteptat ca problema părintelui Arsenie Boca să fie ridicată de un teolog sau de un apropiat al Bisericii, nu de către un acupunctor-parapsiholog. Dar ciudățeniile nu se opresc aici…
În citat am subliniat două fragmente-cheie. Primul ne miră și lasă să se înțeleagă că ar exista un embargo informațional în ce-l privește pe părinte. Reținem interogația ”Ce are biserica cu el?”, deoarece o tot auzim de ceva timp, sub diferite formulări. Vizionar, Dr. Popescu o adresează în anul de grație 1996, secolul trecut.
Al doilea însă ne pune pe gânduri: ”Mormântul lui a devenit făcător de minuni, mii şi zeci de mii de pelegrini merg la mormântul lui spre a-şi găsi tămăduirea”. Nici vorbă de ”mii și zeci de mii de pelegrini” în 1996. Există înregistrări video concludente. La comemorările părintelui (28 noiembrie) erau câteva zeci, poate o sută-două de persoane. Însă Dr. Popescu ori are la rândul său ”darul vederii înainte”, ori avea acces la surse ”bine informate”. Deoarece peste ani și ani, lucrurile s-au întâmplat întocmai.
Nu știm cât și de unde știa ce știa Dr. Pompiliu Popescu în 1996, dar știa bine. Poate vom afla în timp, sau poate nu. Până atunci ne menținem poziția că Mișcarea arsenistă este o inginerie socială, planificată și desfășurată de unul sau mai mulți actori statali.
Și încă. Faptul că Popescu folosește termenul ”pelegrin/i” în loc de ”pelerin/i” pare a fi o întâmplare sau poate o prețiozitate gratuită. Mai nepotrivită este formularea ”dimensiunile lui spirituale [ale lui Arsenie Boca – n.n.]”. Dar ea nu miră decât pe cei care nu știu ce este Sacroterapia: o frecție cu pretenții, care-și propune să îmbrace creștinismul în hainele mișcării New-Age.
