Ca să nu stați să citiți tot articolul. Abstract adică. Macarena originală, din care melodia româncei Isac își trage sămânța, vorbește despre o gagică căreia-i pleacă iubitul în armată și ea, moartă de plictis, își rupe p_-n disco. Pentru că de ce nu. Intriga dubioasă e promovată pe fondul ”emancipării” femeii și a unui război la graniță care tinde să se generalizeze…
Probabil că știți, pentru că nu prea aveți cum să scăpați de corul lor strident-asurzitor: există niște unii în țărișoara noastră dragă care mor de grija propagandei rusești. Zi, noapte, 24 de ore, 7 zile pe săptămână, macină contra războiului informațional care, zică-se, e călare peste noi și noi sub el. Și așa mai departe. Ca să nu dăm în porno din mintea lor, deși la porno revenim într-o clipă, mai jos.
De mirare sau nu, exact aceste triste figuri și turmele placide ciobănite de ei din postura de influenceri, exultă de pe urma extraordinarei ”Macarena”, varianta românească.
Pentru că există și o variantă originală, spaniolă, reverberată de sămânță și în imnul Erikăi Isac. Ce zice ”originalul”? Că o femeiușcă, Macarena, are un iubit, Vitorino. Și Vitorino ajunge sub steag (egal prestează serviciul militar obligatoriu). Rămasă singură, plictisită și neconsolată, Macarena dansează (egal își rupea p_ cu alții) și visează la cumpărături în New-York.
Ce zice Erika Isac? Fix așa începe:
”Dale a tu cuerpo alegría Macarena
Dansează fetele, nu-nțeleg care-i problema”.
Problema e, fătucă, că tu cânți despre emanciparea femeii, plecând ca tuta de la o melodie care portretizează femeia ca târfă ordinară. Dar asta nu e tot.
Avem un război la graniță și nu puțini vorbesc, corect sau nu, despre iminenta lui extindere. Ghici ce haios e să te duci să lupți pe front știind că lași acasă o Macarenă? Exact asta a fost și tema-forță a fluturașilor naziști aruncați în linia întâi, ”The girl you left behind”. Luați de aici exemple alese la întâmplare:
Pentru că te apucă defetismul și te trece dezertarea când începi să gândești la astfel de situații. De altfel deloc improbabile…
Poate o întrebi pe bunică-ta sau alte rubedenii, Erika Isac, ce mișto e să-ți bată soldatul rus la ușă. Nu de alta, dar au fost acum juma de secol și prin Constanța. Și când ciocănește, îți intră prin toate găurile și nu de unul singur. Să vezi cum îl apucă, de-adevăratelea, și psihoza și violu și omoru, nu ce filme și imaginații ai tu în cap. Întreabă, că ești prea tânără ca să fi trăit vremurile și prea degeaba ca să deschizi o carte. Mirel ăla, cât de steaua lui o fi, dă prost din gură, dar se duce vrând-nevrând pe front, ca să nu fii tu și mă-ta violată.
Însă nu cântăcioasa e problema. Ci adulții, lătrăii cu care am început. Unii se consideră elite. Asta n-ar fi prea grav, că avem și Eminescu și Napoleon și Iisus la Bălăceanca. Aiuristic e că sunt considerați și validați drept elite și de alții. Mulți, prea mulți. Oameni cu repere și scări valorice răsturnate. Și lucrul răsturnat e semnul dracului.
Bizar cum sunt ei în contra lui Putin. Armata română are o mare problemă la încadrarea cu personal. Da? Da! Și exact când se dau peste cap să angajeze, să atragă voluntari, să una-alta, voi aplaudați fetele care sar din penis în penis, sau direct din pulă-n pulă, că așa se vorbește azi ”curajos”, în timp ce fraierul e sub arme și s-ar putea să ajungă carne de tun? Halal reclamă și bună motivare. Sau cumva, voi sunteți împotriva lui Putin doar din gură? (Gură furajată generos din banii Occidentului colectiv.)
Cât despre domnul Putin, ce ziceți, a semnat sau nu cu Global Records?
Un popor care-și ia învățătura ”de la femeile care șterg televizoarele, pe dinăuntru, cu bucile goale”? Praful, pulberea și uitarea…