7 Giurginca și ”aerodromul” din Călimani. Dan Corneliu Brăneanu avea un incontestabil talent de născocitor; scenariile sale captivează, iar mulțimea detaliilor (majoritatea mult laterale subiectului!) dau senzația veridicității. O poveste frumoasă, care pare și adevărată. Cum să n-o citești cu sufletul la gură?
Nu același lucru se poate spune despre prof. Constantin 7 Giurginca, un brutalist. După pensionare, Giurginca și-a descoperit veleități literar-(pseudo)științifice, practicând un soi de vadimism castrat de cultură și invectivă. Să vedem cum își face talentul cu ”aerodromurile” din Călimani:
”Geograful Th. Naum, într-o monografie «Munții Căliman», remarca și el întinse plaiuri pe podurile Călimanului, în zona nord-vestică a lor, care puteau fi posibile aerodromuri în vremea civilizației megalitice, când se pare că au fost modelați în stâncă, în acea monumentală «tabără» cele 12 sculpturi megalitice, din platoul numit «12 Apostoli»”1.
Pe regretatul Naum îl chema Traian, pronume care nu poate fi prescurtat în Th. ”Munții Căliman” (Ed. Sport-Turism, 1989) e un coautorat, Naum cu Emil Butnaru, pierdut pe drum de Giuginca, Dumnezeu știe de ce. Detalii…
Dacă vă așteptați să găsiți în monografia lui Naum și Butnaru referiri la ”aerodromuri” antice la mare înălțime, ei bine, vă înșelați. Ei vorbesc de spații de platou, de altfel comune. Restul sunt debitările conului Giurginca: acestea ”ar putea fi”, ”posibile” aerodromuri, de pe vremea lui ”se pare că”. Să ne fie cu iertare, dar prezumția dublată de insinuare e la limita escrocheriei. Dacă voia să fie corect, cita din Michaela Orescu, că ea pare a-i fi reperat pe extratereștrii antici în Călimani (un crop circle din Anglia este pus în relație cu un megalit gravat din Călimani, care megalit introduce simulacrele litice de la 12 Apostoli și așa mai departe; aici).
În 1994, Orescu publică în ”Cotidianul” un serial despre megaliți și OZN-uri. Femeia nu se stăpânește niciunul dintre cele două subiecte, dar n-are a face. Zice:
”… am putea trage concluzia că o mare civilizație, care a cunoscut foarte bine Terra, a lăsat pe suprafața ei însemne și monumente uriașe care au însumat nu numai cunoștințe vaste, științifice și artistice, au reprezentat simboluri religioase, dar au avut și rolul de repere văzute de la mare altitudine. Este, probabil, rolul monumentelor megalitice (s.n.) …)”2;
”… o mare civilizație a acționat asupra Terrei, de zeci de mii de ani, și continuă să o facă!”3.
În ”Creierul lui Broca” (1979), Carl Sagan introduce ideea că ”afirmațiile extraordinare necesită dovezi extraordinare” (”extraordinary claims require extraordinary evidence”). Consecutiv, a fost numit ”Standardul Sagan” și, potrivit psihologului Patrizio Tressoldi, se află ”în centrul metodei științifice și reprezintă un model pentru gândirea critică, gândirea rațională și scepticismul de pretutindeni” (cf. Wiki). N-am ști cum s-ar putea ierarhiza la nivel semantic dovezile, astfel încât ele să-și păstreze definiția din dicționar. Nu știm nici ce-ar vrea să însemne ”dovezi ”extraordinare”. Ne îndoim că Standardul Sagan ar fi miezul metodei științifice. Bunul-simț, denudat de metaforă și efect bombastic, ne spune că afirmațiile – extraordinare sau nu – necesită dovezi. Și punct.
Revenind la Giurginca și Orescu, ei nu au dovezi, doar afirmații.
Rezoluția? Nu se confirmă, trecem mai departe.
(va urma)
Note: 1Constantin 7 Giurginca – ”Arhivele transcedentale. O peregrinare prin geografia sacră a pământului românesc”, Ed. Universității ”Titu Maiorescu”, București, 2020, pg. 607; 2Michaela Orescu -. ”Megaliții României și fenomenul OZN” (II), în ”Capra vecinului” (supliment de weekend ”Cotidianul”), nr. 147(885)/25-26.06.1994, pg. 6; (Michaela Orescu – ”Megalitul din Călimani confirmă fenomenele OZN din 1991”, în ”Capra vecinului”, nr. 53(791)/5-6.03.1994, pg. 6.