Nu vom intra în amănuntele cazului OZN Boboc 1992 deoarece este un ”clasic” militar și se presupune că cine este interesat de subiect știe despre ce e vorba. Restul pot sări peste; n-are rost să-și piardă vremea cu ceva ce le excede preocupările.
Ne interesează punctual momentul finalizării observației.
Emil Străinu:
”«La un moment dat, urmăritorul nostru a accelerat brusc și a ajuns la o viteză incredibilă. A plecat brusc de lângă noi, s-a dus în față și ne-a tăiat calea la un unghi imposibil, de 90 de grade, fără să micșoreze viteza. A intrat în axul nostru de deplasare și atunci am redus viteza până aproape de zbor la punct fix.
După această manevră a noastră, obiectul a părut brusc, la fel cum a apărut», adaugă Smoleanu. Înspăimântat de neobișnuita experiență, comandantul de zbor a purtat o mică discuție cu ceilalți piloți, apoi a cerut lămuriri bazei militare de la Urziceni.
«Am luat legătura cu cei de la Alexeni, care aveau și ei elicoptere, și mi-au spus că nu există nimic în aer. Nu mai știam ce să credem pentru că am fost anunțat că niciun obiect nu se afla în zbor la acea oră, nici măcar la Otopeni», mai spune fostul pilot”1.
Dan D. Farcaș folosește aceeași sursă terță de informare ca și Străinu. Sunt două variații:
-
-
- Verificarea este cerută în altă etapă a observației – înainte de dispariția țintei și nu ulterior – și la altă bază (Urziceni vs. Alexeni);
- Apare o frază de final suplimentară, care urmează textului citat din Străinu:
-
”Așa brusc cum a apărut, așa s-a și stins. Chiar la un bec, când îl stingi, îi mai vezi filamentul. Aici, pur și simplu, brusc nu mai era nimic în față”2.
Până aici date cunoscute (unii răutăcioși ar spune că cităm din cărți vechi).
Doar că într-o emisiune recentă3 Dan D. Farcaș revine cu afirmații ieșite din comun și sărite de pe fix despre baze subterane ale OZN-urilor cantonate în Munții Buzăului:
”De exemplu avem în Munții Buzăului un loc în care, avem martor, care a văzut pe radar militar OZN-uri intrând unul după altul în pîmânt în zona Buzăului și dispărând. Șir de OZN-uri. În nouăzeci și trei”.
Pentru conformitate:
Desigur, declarația comandorului Marcel Smoleanu poate fi interpretată, metaforic – ținta a dispărut de parcă-ar fi mâncat-o pământul. Cu accent pe mataforic. Cum se transformă metafora în fapt, doar Domnul Dan știe (planul de zbor, cunoscut, e la zeci de kilometri distanță de Munții Buzăului din nordul județului).
Îl cunoaștem bine pe Dan Dezideriu Farcaș, e un om cu plusurile și minusurile lui, ca noi toți de altfel. Nu-l țineam de mincinos, dar uite că a devenit. Nu e din cauza vârstei și nici a demenței semile, ci a noului anturaj: ”frații” cu epoleți și șorțulețe i-au promis un salt cuantic de notorietate și respectabilitate, pe persoană fizică, nu pe organizație. Deocamdată singurul salt e un veritabil plonjon, în ridicol.
N.B. Există o explicație alternativă, ispititoare dar falsă. Da, ufologii tăinuiesc elemente din cazuri și din depozițiile martorilor, dar exclusiv pe cele care le anulează credibilitatea (o boală psihică ca cea a lui MG, un tratament cu neuroleptice ca al unei cucoane care-și prezenta – alături de schema de tratament eliberată de psihiatru – ”visurile” erotomane la o ședință ASFAN-R și de-astea). Nici vorbă sau pomeneală să tacă din gură cu ceva ce-ar fi în avantajul ficțiunii lor.
Note: 1Emil Străinu – ”Am vânat OZN-uri și extratereștri”, Ed. Darclee, Bcurești, 2020, pg. 58; 2Dan D. Farcaș – ”OZN-uri deasupra României”, Lifestyle Publishing, București, 2017, pg. 147; 3”Oameni cu poveste”, 03.09.2022, emisiune moderată de libidinosul Liviu Dumitrașcu. Revenim la Dl. Dumitrașcu în curând.