J. B.

O mică povestioară instructivă.

Să zicem că o familie, formată din soț, soție și copii minori locuiește într-o casă mare. Bărbatul, naiba știe de ce mânat, a instalat ditamai sistemul de alarmă, inclusiv camere cu circuit închis (CCTV) în fiecare perimetru. Poate e voyeurist, poate se teme de ceva neprecizat.

Cert e că sistemul e beton.

Salt în timp. La un moment dat, omul vizionează niște înregistrări. Și vede așa, ca niște umbre spectrale trecând prin cadru. Prin casă. Nu oameni, nu animale, ceva… Naiba știe ce.

Cum gagiul nu e un exaltat, trece rapid peste gândul de a se duce la presă. Știe că și-ar  pune instantaneu în cap o grămadă de ciudați. Liniștea lui și a familiei s-ar duce pe Apa sâmbetei, cel puțin pentru o perioadă.

Așa încât decide, elementar, să verifice tehnic sistemul. Cheamă echipa de intervenție de la firma care i-a montat sculăria, caută ei în măruntaiele hard și soft, nimic; sistemul e OK. Le arătată înregistrările, tehnicienii ridică din umeri. Da, camera a prin ceva, dar sistemul nu s-a armat. Ce-o fi, ce n-o fi, nu știam. Cu drag și sănătate!

Bărbatul are acum de luat o decizie grea. Să-i spună nevestei, copiilor… I-ar speria și oricum nu ar ajuta la nimic. Mai bine să fie vigilent și să vadă ce se întâmplă.

Așa că începu zi de zi să privească înregistrările. Spectrele nu apăreau tot timpul și nici nu apăreau cu o cadență anume. Nu a reușit să găsească o logică a manifestării lor, dar în timp a realizat că nu sunt o amenințare nici pentru el, nici pentru familia sa. […]

Extindeți acum povestea: casa este un stat, bărbatul reprezintă administrația, familia populația. Și gândiți-vă ce ați face voi în locul lui: v-ați duce la presă, ați convoca o conferință? V-ați panica aiurea familia? Sau poate ați contacta un ufolog, unul din ăia  care nici măcar nu poate face deosebirea între un RADAR și o platformă multisenzor (ATFLIR), dar arată cu degetul acuzator către ”știință” și semnează maculatură pentru a-și furaja ”fanii”?

Gândiți-vă!