Frame I. Domnișoara (viitor) psiholog urmează o facultate particulară și e patrioată, vrând să ajute țara prin RV (capacitate paranormală care implică vedere la distanță).
Nu știu exact cum a căzut măgăreața pe mine, dar încerc să-i explic, clar și succint, că americanii și-au desecretizat datele despre RV, inclusive cu numele operatorilor, ceea ce înseamnă că fie nu au fost rezultate, fie rezultatele au fost prea puține și cu o fiabilitate redusă. Pe scurt: își pierde timpul cu RV…
Frame II. Domnișoara sare apoi să-mi povestească cum ”tatăl ei adoptiv, spiritual” este Pavel Corutz și cum a devenit ”o luptătoare și o creatoare morală”.
Eu: – Puteți să-mi spuneți și mie ce vârstă aveți? întreb vizibil derutat.
Ea: – Nu știu.
Eu … pauză.
– Cum adică… nu știți ce vârstă aveți? Mă refer la …
– Nu știu, răspunde. Cred că în jur de 30.
– Cum adică credeți?, întreb, dar nu insist, sărind la altă întrebare:
– Părinții dvs. trăiesc?
– Nu știu, chiar nu știu, răspunde.
Încercam doar să aflu ce zice familia ei despre ”adopția” de conjunctură. Aici ar fi trebuit să opresc discuția. Însă donșoara nu era nici glumeață, nici ironică, nici beată și nici proastă. Doar într-o mare confuzie mintală. Cu chiu cu vai am reușit să aflu că tatăl era mort, pe mamă aparent n-o cunoscuse niciodată și a fost crescută de o rudă. Pe urmă intrase sub influența lui Corutz, care-o transformase într-o ”luptătoare” și o ”creatoare morală”. Sună a sectă? Sună, sună…
Frame III. În teorie conceptul de ”creator moral” e belea de mișto; în practică însă este un dar otrăvit lansat pe piață de Corutz. Anticreștin convins, acest om nu numai că-și propunea să-l substituie pe adevăratul Creator cu auto-deificarea umană, ci mergea până într-acolo încât îl punea în antiteză pe Dumnezeu Creatorul, cel imoral în virtutea religiei susține el, cu omul-creator, plin de morală. Problema este că fără elementul stabil al religiei, morala devine o simplă normă socială, condiționată cultural și variabilă în timp și spațiu. Și de aici se deschid posibilități vaste… Gulagul sovietic și hornurile lagărelor naziste sunt două exemple la îndemână.
– Donșoară, țara asta, nația asta, poporul ăsta, spuneți-i cum vreți, se sprijină pe două coloane: limba și credința ortodoxă. Ele ne-au format, ele ne mențin. Cum poate fi patriot cineva care încearcă să clatine unul din acești piloni și să dărâme șandramaua? Adică, dvs, în grupul ăsta adoptat spiritual de Corutz, de fapt luptați contra țării…
– Da, zice scurt. Apoi realizează enormitatea pe care tocmai o rostise, se regrupează și încearcă niște scuze de circumstanță.
Prea târziu și prea degeaba. Între timp apucasem să-i văd ochii goi, ascunși sub cozorocul șepcii gri-șobolan.
Astfel de întâmplări se petrec la un târg de carte spirituală. Întâmplarea este 100% reală, fără adaosuri, fără înflorituri stilistice, fără acolade literare.